Se vad din ce in ce mai clar semnele unei crize economice de amploare, o criza care poate deveni mondiala, in conditiile in care sunt antrenate deopotriva ample spatii geopolitice, dar si domenii vitale – resursele energetice si alimentatia.
Era inevitabil ca, dupa dislocarea sistemului comunist, dupa trecerea unor populatii uriase (a Chinei, de pilda) in universul consumului excesiv, sa se produca schimbari semnificative in piata, cererile de tot felul stimuland oferte inimaginabile acum doar cateva decenii.
Pe fondul cresterii riscurilor poluarii industriale, al spaimelor provocate de incalzirea globala, restructurarile economice devin din ce in ce mai costisitoare si practic inaccesibile pentru tarile subdezvoltate. Uriasele dislocari ale populatiilor, comparabile cu marile migratii de la inceputul primului mileniu de dupa Cristos, care aduc in tarile europene dezvoltate milioane de oameni din fostele tari comuniste dar si din Asia si Africa, accelereaza elementele crizei economice si structureaza crize de identitate care bulverseaza pietele. Se creeaza o globalizare a crizelor, alta decat cea planificata de promotorii unei dezvoltari mondiale durabile.
Detonatorul acestui paienjenis de crize il reprezinta resursele energetice, petrolul in special.
Detinatorii de resurse, Rusia indeosebi, pretind si obtin ca occidentul dezvoltat sa acorde o mare parte (la limita, cea mai mare parte) a cresterii sale economice, a profitului pentru a-si asigura resursele energetice. Cu banii obtinuti, detinatorii de resurse cumpara practic orice de la Occidentul industrial si performant, ba chiar investesc in tarile respective, de regula in domenii care le pot asigura un control de durata asupra economiilor respective. Totdeauna a fost asa in istorie, cineva i-a pus pe altii sa lucreze pentru el. La inceput, cine avea banii cumpara ieftin titeiul si-i platea putin pe locuitorii tarilor detinatoare de petrol. Acum, cine are petrolul il vinde atat de scump incat lucreaza pentru el cetatenii tarilor dezvoltate.
Iata de ce apreciez ca, dincolo de seceta de anul trecut, de problemele agriculturii, Occidentul dezvoltat, cel mai mare producator industrial dar si cel mai mare producator agricol este silit sa scumpeasca la fel de radical mancarea.
Ecuatia este simpla: cine vinde petrol scump, va cumpara mancarea si mai scump. Fara petrol se mai poate trai (de aceea, se dezvolta centrale eoliene, nucleare, productia de biodiesel), fara mancare – nu.
Acest razboi nedeclarat va avea si victime colaterale, in primul rand categoriile mai sarace ale popoarelor europene (unde poporul roman este, din pacate, foarte bine reprezentat) pentru care mancarea va deveni un lux. SUA, UE nu-si pot permite (sistemul economiei de piata nici nu ingaduie acest lucru) sa aiba preturi mai mici pentru propria populatie si preturi mai mari pentru export. Dimpotriva, exporturile sunt stimulate si e de asteptat ca producatorii agricoli din Occident sa vanda cui ofera mai mult.
Intre timp, Romania e ocupata cu nesfarsitele certuri politice interne, romanii sunt persecutati in tarile care stapanesc stravechi pamanturi romanesti si sunt ucisi sau se sinucid prin Italia. Ocupata sa asigure tiganilor un alt nume (romi), jignind profund, tocmai prin schimbarea numelui, o etnie care, de altfel, reuseste sa se jigneasca si singura, o parte a intelighentiei romanesti nici nu baga de seama ca, oricat de mult ar fi stimulati sa se manance intre ei, romanii n-or sa mai aiba ce manca.
Si asta in conditiile in care potentialul agricol al Romaniei, caruia i se adauga si ceva rezerve de gaze si petrol, ne-ar putea favoriza in competitia (ca sa-i zicem mai bland razboiului economic la care asistam) dintre cei care vand si cumpara mancare platita cu petrol sau invers.
De curand, la Romexpo, a avut loc Indagra, o ampla expozitie la care au fost prezente si zeci de firme din strainatate. Daca romanii si in primul rand guvernantii lor nu vor pricepe ca agricultura trebuie luata in serios, trebuie sa bage de seama ca altii au priceput deja.
In Romania se va face agricultura performanta si fara romani; patroni vor fi cei care investesc, iar capsunari vor veni din Asia intrucat pe ai nostri i-am exportat. Cresterile economice provenite in special din cresterea exploziva (de fapt, alinierea la preturile europene) a pretului imobiliarelor si din banii trimisi acasa de cei care lucreaza in alte tari se vor tempera curand. Doar cresterea reala a productivitatii muncii si realizarea cu costuri mici a unor produse cerute de piata (in curand, mancarea va fi foarte ceruta) pot asigura Romaniei o economie performanta.
Si pun pariu ca, asa cum s-a mai intamplat in istorie, in agricultura, silvicultura, transporturile si constructiile din Romania vor veni sa lucreze si altii, inclusiv italienii care au de continuat o traditie in acest sens.
Prof. Constantin Dumitru