Preotii romani din Kenya: "Ne incredintam Providentei"
La 27 decembrie 2007, in a treia zi de Craciun, Kenya a fost aruncata intr-un conflict fara precedent in ultimii ani. Rezultatele alegerilor, castigate conform anunturilor oficiale, cu doar 200.000 de voturi in plus, de fostul presedinte Mwai Kibaki (reprezentant al tribului Kikuyu) au fost puternic contestate de contracandidatul sau, Raila Odinga (reprezentant al tribului Luo), liderul Miscarii Democratice Portocalii, care vorbeste de fraude imense. Mii si mii de sustinatori ai celor doi oameni politici au iesit in strada, iar, in mai putin de o saptamana de ciocniri violente, 350 de oameni si-au pierdut deja viata, in vreme ce alti 100.000 au ramas fara adapost. Conflictul politic a degenerat intr-unul etnic, intre triburi, iar starea de spirit este departe de a se linisti. Presa internationala vorbeste deja de „razboi civil“, in vreme ce agentiile de turism au anulat toate excursiile tip safari ale europenilor in Kenya pe motiv ca zona „nu mai este deloc sigura“.
Cum traiesc preotii misionari romani din Kenya ororile acestui conflict aflam de la pr. Eugen Blaj, parohul misiunii catolice romanesti din Maikona.
- Parinte, nici geografic si nici etnic, Maikona nu se afla in mijlocul acestor conflicte. Misiunea in care lucrati este in nordul tarii, nu in centrul sau in vest acolo unde au loc luptele in strada. In plus, aici, in mijlocul desertului Chalbi, va ocupati de triburile Gabra si Borana, altele decat cele care se afla in conflict deschis in aceste zile. Cu toate acestea, tensiunile au afectat linistea comunitatii in care traiti si lucrati?
Aici, in Maikona, viata pare sa fie deocamdata normala. Guvernul a trimis soldati pentru a tine totul sub control. In ciuda acestui fapt, am avut trei zile de violente si tensiuni aici, in localitatea noastra. Prieteni veniti din Nairobi au trebuit sa-si ascunda masina in garajul misiunii, ca sa n-o vada nimeni, pentru ca tineri din ambele partide politice au inceput sa se certe si sa traga cu bolovani in masini si pe acoperisurile caselor. Au spart deja geamurile unor masini care au fost folosite pentru campania electorala. Un tanar a fost lovit cu satarul in cap pana ce au fost convinsi ca l-au omorat. Politia venita sa vada ce s-a intamplat, l-a gasit inca in viata. Nu putea fi insa recunoscut, atat era de plin de taieturi si de sange. Cei care l-au batut sunt liberi, desi se stie cine a fost. Acum, aici, in Maikona, este liniste, noi ne continuam activitatea normala acestor zile, desi nu totul este normal: preturile la alimente s-au marit, nu se gaseste combustibil si se poate vedea nesiguranta pe fetele oamenilor. Indraznesc sa prevad un val de tensiune si mai mare saptamana viitoare cand ar trebui sa inceapa scolile. Deja s-au amanat pe 14, in loc sa inceapa pe 7 ianuarie.
In acest context, orice lucru anormal se traieste la o tensiune foarte marita. Ieri noapte s-au pierdut trei copii mici. Pana la miezul noptii, localnicii, pe jos, si noi, cu masina, i-am cautat insa nu i-am gasit. Unii se asteptau sa gaseasca cel putin hainele suspectand ca au fost sau vor fi mancati de hiene, intrucat am intalnit foarte multe hiene prin desert. Pur si simplu, vreau sa spun ca orice experienta negativa se traieste la o tensiune inmiita. Slava Domnului, copiii au fost gasiti vii astazi, pe la amiaza.
Ce traieste in centrul Kenyei acum, am trait si noi, in parohia noastra, acum doi ani cand a izbucnit conflictul intre triburile Gabra si Borana. Atunci, spre exemplu, nu puteam sa iau persoane Gabra in masina pentru ca as fi fost acuzat de Borana ca eu tin cu Gabra, iar daca luam persoane Borana as fi fost acuzat ca tin cu ei, de catre Gabra. Cum o dai tot rau iese. Insa mai dificil era ca trebuia sa inconjur mult si sa aleg drumuri care mi se pareau mai sigure pentru pasageri, intrucat deja s-a intamplat ca un preot care transporta oameni sa fie oprit, iar toate persoanele din masina sa fie masacrate pentru ca erau din tribul rival. Pare o drama, insa e o mare diferenta: nu se intampla pe scena, nu e film. Totul e in realitate, in direct! In acest sens imi inchipui cat de greu este pentru misionarii din acele locuri, care trebuie sa lucreze cu amandoua etniile, kikuyu si luo. Nu ne ramane decat sa ne rugam pentru ei ca Domnul sa le dea curaj pentru a fi fermi pe drumul caritatii fraterne. Nu e usor de „tolerat“ aceasta situatie.
„Conceptul de natiune este fructul multor secole de filozofie crestina“
- Pentru cineva care nu cunoaste zona, luptele de aici par cumva absurde. De ce rivalitatea politica a doi candidati la presedintie a degenerat - si inca asa de repede! - intr-un conflict etnic? De ce se omoara kenyenii intre ei?
Indraznesc sa spun ca kenyenii sunt numai pe hartie. In practica nu s-a realizat conceptul de natiune kenyana. In practica kenyenii nu exista. Exista kikuyu, luo, borana, gabra, kalinjin, kisi, kamba etc. Exista etnii unite intre ele cu legaturi foarte fragile, instabile sau cu legi care sunt numai pe hartie. Organizarea republicana este doar pe hartie. In practica este valida cea traditionala, cea etnica. Situatia de aici poate fi descrisa pe scurt asa: ceea ce este vechi inca nu a murit intru totul si ceea ce este nou inca nu s-a nascut intru totul.
In Europa, conceptul de natiune este fructul multor secole de filozofie crestina si de stiinte politice influentate de gandirea crestina, care propune o unitate nu in baza unor legaturi superficiale, afective sau interesate, ci filozofice si religioase. E o unitate care depaseste orice discriminare etnica, culturala, juridica etc. Acest concept nu s-a nascut si nici nu a fost inca „importat“ aici, in Kenya. De aceea se intampla ceea ce se intampla, de aceea aici pana si legaturile afective nu stau in picioare in fata tribalismului, a clanurilor. Cu ochii mei am putut sa vad cum oameni care se rugau impreuna in aceeasi banca in biserica, care mancau impreuna si umblau tinandu-se de mana, intr-o unda de tribalism, devin dusmani: cel mai tare ii arde casa prietenului lui si il ameninta cu moartea, fara ca acesta din urma sa-i fi facut vreun rau personal. Solidaritatea tribala este ceva de genul sovinismului: individului i se insamanteaza in suflet, inca din frageda copilarie, o ura inexplicabila impotriva altei etnii vecine. Aceasta ura atinge dimensiuni culturale, isi face radacini profunde in cultura etniilor de aici si, prin urmare, determina profund comportamentul persoanelor.
Pe scurt, conflictele etnice se dau din cauza culturii razbunarii, a violentei si a lipsei de respect fata de legile penale, pentru ca toti cei care fac rau sunt lasati in libertate si nu primesc nici macar amenzi. Se stie exact cine a omorat pe cine si, cu toate astea, vinovatii sunt liberi. Cand va fi transformata cultura actuala intr-o cultura a respectului fata de aproapele si cand se vor respecta exigentele legilor, macar ale celor penale, atunci cred ca vor fi indepartate violentele, in special cele contra oamenilor nevinovati.
- Strainii care isi petreceau vacanta in Kenya - una dintre cele mai cautate destinatii de vacanta din Africa - s-au reintors in regim de urgenta acasa, iar cei care nu apucasera sa plece au anulat toate sejururile. Totul pentru ca regiunea nu mai este deloc sigura. Misionarii fac la fel?
Misionarii nu au venit aici pentru a-si salva viata, ci pentru a si-o darui Evangheliei si Bisericii. Dimpotriva, in aceste momente pot da marturia cea mai pura ca sunt discipolii lui Cristos. Sunt momente de incarcare, insa, sigur, Duhul Sfant ne va darui taria de a ramane fideli marturiei pe care trebuie sa o dam. Nu putem abandona comunitatea in aceste momente, cand aceasta are mai mare nevoie de noi. Un tata nu poate sa-si abandoneze fiii in asemenea momente, ci, dimpotriva, va ramane cu ei sa ii ocroteasca. Asta este si atitudinea misionarilor de aici in asemenea contexte de viata. Pastorul cel bun, cand vede lupul venind, nu abandoneaza turma, ci o ocroteste. Acesta este si rolul misionarului, de a-si ocroti comunitatea pana trece conflictul, chiar daca asta inseamna sa isi riste viata.
Masacru in biserica din Eldoret
- In prima saptamana din an, cel mai teribil masacru s-a petrecut intr-o biserica. In orasul Eldoret, din vestul tarii, peste 50 de oameni, majoritatea femei si copii, au fost arsi de vii in biserica incendiata de opozanti. De ce sunt atacate si bisericile?
Biserica a fost folosita ca un loc de refugiu, oamenii crezand ca va fi respectata. Furia celor violenti nu are limite, mergeau din casa in casa ca sa omoare si sa dea foc. In cazul de la Eldoret, au fost pedepsiti cei din tribul Kikuyu. Ce puteau face oamenii, decat sa se reuneasca toti impreuna intr-un loc care, aparent, era mai sigur? Insa nici acest lacas de cult nu a fost respectat. La fel s-a intamplat si in Rwanda, unde lumea a fost masacrata in biserici. Aici nu exista un loc neutru pentru protestatari, aici nu poti fi nicaieri la adapost. Religia nu este inca un element de unitate suficient de puternic intre membrii aceleasi comunitati si asta pentru ca evanghelizarea sau comuniunea cu Dumnezeu sunt deocamdata superficiale, nu au atins adancul sufletului. (n.n. primii misionarii au ajuns in Kenya acum 100 de ani) Apoi, este vorba de o lume care nu are sensul sacrului, nu pentru ca nu respecta un lacas de cult, ci pentru ca nu-l respecta pe aproapele care este templul Duhului Sfant. De asemenea, trebuie considerat ca la acest act de vandalism nu a participat numaidecat lumea care apartine aceleiasi confesiuni religioase. Au fost oameni din diferite confesiuni religioase care, mai tot timpul, sunt in rivalitate.
- Drumurile sunt blocate, in misiune nu mai aveti motorina, mancarea se scumpeste de la o zi la alta, iar stocuri oricum nu aveati pentru ca in mijlocul desertului nu exista nimic, cu atat mai putin frigidere ori depozite. Ce veti face si, mai ales, ce-am putea face noi, de aici, pentru a va veni in ajutor? Ne rugam, dar ajunge atat?
Speram sa ne descurcam. Este ca la noi la tara aici, mergem la vecin si cerem. Este un sistem un pic incomod, insa foarte valid si actual aici, in desert. Acum s-a mai calmat un pic tensiunea conflictului, insa preturile s-au marit in mod real si asta ne afecteaza mult. Noi oricum traim, insa va fi greu pentru programele din misiune pe care le avem, cum ar fi gradinitele. De asigurat mancarea pentru gradinite ne va costa mult mai mult decat inainte si nu stim daca preturile vor scadea sau cand vor scadea. Transportul pentru nevoi pastorale sau administrative va deveni extrem de costisitor. Va trebui sa reducem poate activitati pastorale, educative, caritative pentru a putea merge inainte. Ce-i de facut? Ne incredintam Providentei.
A consemnat Mihaela Osoianu Berneaga