Anul Nou 2008 si Liturghia Universului Ceresc (Partea a III - a)
Despre Unirea Ierarhiilor in aceeasi Adorare a lui Dumnezeu
Cele doua Institutii: Ierarhia cereasca si bisericeasca sunt Unite in aceeasi adorare a lui Dumnezeu si comunica intre ele. Lumina Harului dumnezeiesc, coborand de Sus, de la Parintele Luminilor (cf. Iacob 1,17), se revarsa ca o cascada continua si uriasa pe cuprinsul lumii, inundand in participare graduata treptele ierarhice, de la Serafim din cer, pana la ultimul rang al credinciosilor de pe pamant. Soarele spiritual de unde izvoraste aceasta lumina divina este centrul supranatural al acestui Univers organizat dupa o simetrie proportionala care da o armonie si o frumusete dumnezeiasca. Despre lacasul in Soare al lui Dumnezeu, Sf. Scriptura reveleaza, astfel: „In Soare si-a pus lacasul Sau si El iese ca un mire din camara Sa. Bucura-se-va ca un urias, care alearga drumul lui. De la marginea cerului iesirea Lui, si oprirea Lui la marginea cerului; si nu este cine sa se ascunda de caldura Lui“ (Psalm 18,5-7). Da, de lumina caldurii lui Dumnezeu dogoratoare ce se revarsa din iubire spre fericirea creaturilor Sale, nu se poate asunde nimeni.
In jurul acestui Centru de gravitatie divina, viata universala, vazuta si nevazuta, mai numita intr-un cuvant si – Cosmos -, constituita dupa legile ierarhiilor aratate, apare ca o grandioasa Liturghie a tuturor creaturilor lui Dumnezeu. Aceasta viziune este numita Panbisericesc, a celor vazute si a celor nevazute, si care este fara egal in literatura patristica. Mantuitorul - Hristos Iisus - este prezent in chip nevazut in Universul fizic al omenirii, unde oamenii si popoarele se aduna in numele Lui, dupa fagaduinta care zice: „Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, Sunt si Eu prezent in mijlocul lor.“ (Matei 18,20), pentru indumnezeire si fericirea omului cu participare la viata in Hristos.
Dumnezeu este iubirea dogoratoare, atractiva si plina de caldura duhovniceasca, cum am vazut. Omul care ia parte in acest Univers la Liturghia Bisericii este prins in energia dinamica a iubirii lui Dumnezeu, care corespunde cu dorul innascut al omului dupa Dumnezeu si astfel el va fi purificat si va progresa graduat spre indumnezeirea firii sale umane. Omul a fost creat de Dumnezeu spre viata vesnica, si nu spre viata aceasta pamanteasca in care a ajuns prin pacatul neascultarii de Dumnezeu (cf. Facere Cap. 3). Iar Scriptura urmatoare ne reveleaza ce este viata vesnica pentru care Dumnezeu l-a creat pe om, cand zice: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.“ (Ioan 17,3). Ori, fara participarea omului la viata Bisericii lui Hristos pe pamant NU poate ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu si a misterelor Sale divine, ce pot avea loc asupra lui prin Credinta pentru ajutor si inaltare.
Dorul si iubirea redeschisa omului dupa Dumnezeu, prin Jertfa lui Iisus, i-a deschis posibilitatea de a urca treptele ierarhiilor, chiar, pana la Serafim, care sunt in imediata apropiere de Dumnezeu. De exemplu: dumnezeiescul Apostol Pavel, care a fost rapit pana la al 3-lea cer (cf. 2 Cor.12, 2).
Cunoasterea din partea ingerilor si a oamenilor
Referitor la orice Stiinta adevarata, conform revelatiilor Biblice, Dumnezeu este izvorul stiintelor pure si curate care zidesc si inalta omul. Toata stiinta in cunoasterea ingereasca precum si a omului vine de la Dumnezeu si se intoarce la El, prin inaltarea omului catre El, preamarindu-L pe Dumnezeu pentru lucrurile care i le-a dat. Sfintele Scripturi ne descopera ca Ingerii vad pe Dumnezeu (cf. Matei 18,10), Il preamaresc (cf. Isaia 6,1); Apoc. 4,8), implinesc voia lui Dumnezeu (cf. Matei 6,10; Ps. 102, 20) slujesc iconomiei mantuirii oamenilor (cf. Evrei 1,14).
In raport cu lumea, slujirea ingerilor consta in implinirea poruncilor lui Dumnezeu in lucrarea mantuirii si a desavarsirii Imparatiei lui Dumnezeu. Astfel, ii vedem pe ingeri, anuntand Nasterea Mantuitorului, apoi Ia slujire in pustie, in Ghetsimani, la Inviere, la Inaltare si Il vor insoti la a doua Venire. Ingerii au anuntat nasterea Sf. Ioan Botezatorul si au ajutat pe Apostoli (cf. Fapte 12,7-8 si 11). Ingerii, vin trimisi de Dumnezeu si ajuta si ocrotesc oamenii, ca de exemplu: pe Avraam, Lot, Iacov, Ilie, Daniel (cf. Facere 19,28; 3 Regi 19,5; 4Regi 1,3,15. Danil 3,254). Ei sunt mesagerii sau solii lui Dumnezeu. Asa fiecare om isi are ingerul lui pazitor de la Botez conform (Matei 18,10 si Fapte 12,15). Despre aceasta trateaza si Sf. Parinti, ca Origen, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur etc.
Cateva din lucrarile ingerilor asupra oamenilor: Ingerul pazitor intareste credinta si evlavia oamenilor (cf. 4Regi 1,13; Zaharia 2, apara pe om de duhurile rele (cf. Psalmi 90,10-11), mijloceste pentru cel credincios (cf. Matei 18,10; Apoc. 8,3) insoteste sufletele celor adormiti (cf. Luca 16,22). Ingerii ocrotesc Manastiri, Biserici, cetati, oameni, popoare, state (cf. Daniel 1,10) si comunitati crestine (Apoc 1,20). Ingerii sunt trimisi de Dumnezeu si pentru pedepsirea celor nelegiuiti (cf. Fapte 12,23; Isaia 37,36; 4Regi 19,35; Iuda 1,9; Apoc. 12,7). In concluzie ingerii sunt slujitorii Providentei dumnezeiesti pentru lume.
Intelepciunea si Atotstiinta divina este principiul oricarei stiinte si intelepciuni pentru viata adevarata. Chiar daca stiinta si cunoasterea omului este insuficienta si neluminatoare indeajuns, nu trebuie dispretuita, ci trebuie sa intelegem si sa vedem slabiciunea si imperfectiunea omului care nu a putut sa se ridice in suficienta masura la iluminarea si intelepciunea divina.
Cunoasterea pe care o poseda ingerii de la Dumnezeu este participanta si nemijlocita de ceva material ca la oameni. Ingerii ca spirite pure si fara prihana, ei se bucura direct, cum am vazut, de vederea lui Dumnezeu si contempla in El ideile divine, printr-o cunoastere spirituala si unitiva.
Puterea omului de a rationa isi are originea ca si izvorul in intelepciunea divina, dar cunoasterea omului, adica naturala, este departe de cea ingereasca ca spirite pure, si din aceasta cauza se folosesc simbolurile materiale. Descoperirea urmatoare din Sf. Scriptura ne va lamuri, cum noi vedem, fiind in trup, ca prin „oglinda“: „Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.“ (2 Cor. 3,18). Prin urmare, in conformitate cu Scriptura, cand suntem schimbati prin lucarea Duhului Sfant, spiritul omului se poate ridica, prin purificare si iluminare la dumnezeiere, atunci stiinta omului are ceva din cea ingereasca. Asa putem vedea cum ceea ce avem fiind de la Dumnezeu, tinde spre Dumnezeu. Orice cunoastere dreapta si adevarata este realizata in Duhul Sfant. Orice cunoastere nedreapta si neadevarata este facuta de duhul Diavolului. De aceea Dumnezeu ne previne sa cercetam duhurile, prin Scriptura care zice: „Prea iubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi prooroci mincinosi. In aceasta veti cunoaste duhul lui Dumnezeu: orice Duh care marturiseste pe Iisus Hristos, venit in trup, este de la Dumnezeu. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus, NU este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum, este in lume“ (1 Ioan 4,1-3).
Orice mod de cunoastere a lui Dumnezeu din partea omului nu este perfect, ne spune Sf. Dionisie. El zice: „Putem cunoaste pe Dumnezeu din creatie“, dar totusi acest mod este insuficient, dar totusi este o cale de cunoastere a lui Dumnezeu, caci Scriptura ne descopera, zicand: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si facerea manilor Lui o vesteste taria.“ (Psalm 19,1). De aceea spune Scriptura ca Il putem cunoaste si vedea pe Dumnezeu din creatie ca prin „oglinda“. Toate creaturile din Univers vestesc ideile si lucrarea lui Dumnezeu.
Vederea si Cunoasterea ca prin „oglinda“ si „in parte“
La fel ca si cunoasterea prin credinta a lui Dumnezeu este tot a vedea ca prin „oglinda“, cum ne descopera Sf. Scriptura, prin Sf. Ap. Pavel, care a fost inaltat pana la al 3-lea cer, dar o alta Scriptura ne descopera ca atunci cand nu vom mai fi in trup, si vom fi in viata de dincolo cu toti sfintii si ingerii lui Dumnezeu: „Acum, vedem ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, vom vedea fata catre fata. Acum, cunosc in parte, dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.“ (1 Cor. 13,12). Iata, cum in aceasta Scriptura ne prezinta Milostivul Dumnezeu in modul cel mai luminos si clar pentru mintea omeneasca posibilitatea omului de cunoastere a lui Dumnezeu cat este in aceasta viata, adica ca prin „oglinda“, „in parte“, iar cand vom fi in viata viitoare vom fi „fata in fata“ cu Dumnezeu si il vom vedea si vom cunoaste pe „deplin“ si nu „in parte“ ca acum cand suntem in trup.
Omul care va putea atinge aceste idealuri divine, dupa Sf. Dionosie si ceilalti Sfinti Parinti, este omul renascut in crestinism si restaurat in Harul lui Dumnezeu. Sfintii Parinti incep cu proclamarea solemna a Harului lui Dumnezeu redobandit prin - Iisus Hristos - sub care se desfasoara toata opera mantuirii adusa de El. Asezarea omului in crestinism este prin Taina Botezului, care il incorporeaza in Hristos, a Mirungerii, cu Duhul Sfant si a Euharistiei, prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos la Sfanta Liturghie. Aceste trei Taine ale Bisericii impartasite omului il apropie prin Credinta de Dumnezeu (cf. Evrei 11,16), si de indumnezeirea firii umane (cf. 2Petru 1,4).
Cunoasterea si apropierea prin Credinta de Dumnezeu
De aici urmeaza cugetarea, gandirea omului in Duhul lui Dumnezeu. Credinta are o valoare extraordinara in viata omului, pentru ca prin Credinta crede revelatiile lui Dumnezeu, prin Sf. Scripturi, despre cele nevazute si nadajduite si devenim, iarasi, prin „Credinta placuti lui Dumnezeu“ si ne putem apropia de El, pentru ca fara Credinta suntem „neplacuti lui Dumnezeu“ si tot prin „Credinta ne putem apropia de Dumnezeu“, dupa Scriptura care zice: „Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu! Caci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.“ (cf. Evrei 11,16). Fara Credinta omul nu poate lucra cu Dumnezeu impreuna, nu se poate realiza lucrarea si unirea teandrica dintre om si Dumnezeu. La mistica filosofica a Credintei in Dumnezeu se poate ajunge prin cunoasterea contemplatiei in puterea rugaciunii (cf. Matei 17,21). Dumnezeu ne defineste Credinta prin Scriptura care ne vorbeste, zicand. „Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.“ (Evrei 11,1). „Iar credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi.“ (Iacov 2,17)
O cunoastere perfecta despre Dumnezeu nu are nimeni in afara de Dumnezeu. El poseda cunoasterea de Sine din Sine insusi si cunoasterea de lumi. Dumnezeu nu are nevoie sa iasa din Sine pentru a cunoaste lumea, pentru ca inainte de a fi lumea in spatiu si in timp, a fost ca forma ideala in Dumnezeu. Dumnezeu este necauzat, netemporal si nespatial. Cunoasterea lui Dumnezeu este neconditionata de nimic si de nimeni, este nelimitata si este desavarsita.
Cunoasterea omeneasca este in gandirea omului de cauzalitate, de timp si de spatiu. Fiinta omului este limitata in – cauzalitate, timp si spatiu – si limita fiintei omenesti este limita cunoasterii. Astfel spiritul omenesc nu poate intra in ceea ce este necauzat, netemporal si nespatial. Cunoasterea naturala, in afara de sfera revelatiei crestine, cum a fost a lui Platon si Aristotel care au infatisat omului o idee de divinitate aproximativa, putand fi de multe ori chiar falsa. Meritul este ca toti filosofii mari cu adevarat au inteles ca trebuie sa existe undeva Binele absolut. De unde se vede ca Dumnezeu a lasat in om din creatie Dorul dupa Binele absolut care este insasi Dumnezeu, cum a descoperit Mantuitorul cand a zis: „I-a raspuns Iisus. „Nimeni nu este bun decat Unul singur Dumnezeu.“ (Luca 18,19).
Asa ajunge omul la nevoia de cunoastere prin Revelatia Supranaturala a Scripturilor care s-a implinit prin intruparea in umanitate a Logosului (Iisus Hristos) prin care omul intra cu adevarat in sfera cunoasterii teologice despre lume si viata. Ideea revelata a creatiunii, a pacatului si a rascumpararii, ne prezinta limitele cunoasterii. Cand stim ca inteligenta omului este creata, este intunecata si pervertita prin pacat si are putinta iluminarii prin Harul lui Dumnezeu si stim limitele cunoasterii si cum se poate depasi. Cand Mantuitorul Hristos S-a schimbat la Fata pe Muntele Taborului, apostolii lui nu s-au putut uita la El, cu ochii fizici, din cauza luminii divine atat de puternice si stralucitoare, conform Scripturii care reveleaza: „El S-a schimbat la fata inaintea lor; fata Lui a stralucit ca soarele, si hainele I s-au facut albe ca lumina.“ (Matei 17,2). Acum putem sa intelegem pervertirea judecatii, mintii si inteligentei acelora care intreaba in necredinta lor: „L-ai vazut pe Dumnezeu?“, adeverindu-se prin aceasta intrebare a omului, Scriptura care zice: „Zis-a nebunul in inima sa: „Nu este Dumnezeu!“ (Psalm 52,1)
Cunoasterea cereasca, ingereasca, spre deosebire de cea omeneasca, este nemijlocita de nimic, pentru ca este directa, este cunoastere, cum reveleaza Sf. Ap. Pavel, „fata catre fata“ (cf. 1Cor. 13,12). Am vazut din prezentarile Scripturilor de mai sus, ca Ingerii sunt in imediata apropiere a lui Dumnezeu si se impartasesc direct si nemijlocit din harurile divine. Aceasta este cunoasterea din Universul spiritual sau din lumea cealalta, nu din lumea aceasta, din Universul fizic, unde la lumina divina omul nu poate privi cu ochii trupesti stralucirea dumnezeiaesca, de exemplu: a schimbarii la fata a Mantuitorului.
Nedesavarsirea cunoasterii din lumea aceasta se va desavarsii in viata si in lumea viitoare si vesnica. Atunci, zice Sf. Pavel, ca vom cunoaste precum suntem cunoscuti noi de Dumnezeu (cf. 1Cor. 13,12). Dumnezeu ne cunoaste perfect, precum cunoaste toate creaturile din lume, care sunt cunoscte dintru inceput in El insusi si in cauza lor eterna, prin atotstiinta si intelepciunea lui Dumnezeu, care are cauza de existenta in Sine.
(continuare in numarul viitor)
Preot Paroh Aurel Sas,
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada