Presedintele joaca, asa cum ne-a promis si noi am acceptat, de altfel, guvernul de dreapta face piruete stangiste si chiar stangace ca sa se sustina cu o majoritate parlamentara contra naturii, sefi ai sindicatelor danseaza penal anuntand ca vor avea loc greve spontane (spontane, dar anticipate, ca nimeni nu e de capul lui daca nu vrea sa fie vai de capul lui), Curtea Constitutionala tine neaparat sa mai trecem o institutie a statului de drept la capitolul formelor fara fond, Elodia se aseaza in constiinta romanilor undeva intre Traian si Decebal, indeletnicirea nationala a datului cu presupusul devine institutie, numarul de analisti pe cap de locuitor depasind numarul de kile de grau, ceea ce inseamna ca numarul mancatorilor de paine va fi depasit de numarul mancatorilor de altceva, senzatia ca totul se duce de rapa fiind compensata de convingerea ca nimic n-are importanta deci n-avem nimic de pierdut. In acest timp, regimentele de baieti destepti se imbogatesc peste noapte, pentru ei totul fiind important ca asa au invatat la cooperativele de stiut, iar indiferenta complice a celor care se amuza (poporul spunea: rad ca prostii) face posibila o lume categoric supravietuitoare, dar indiscutabil mediocra din care nu intamplator tinerii, cei mai dotati se intelege, abia asteapta sa plece.
Am fost si raman prizonierul prejudecatii ca nu institutiile trebuie blamate ci, cel mult, trecatorii lor slujbasi neinstare sa-si priceapa misia si ca, in consecinta, bulversarea valorilor e o proasta intreprindere pentru orice comunitate, fie ea si natiunea in ansamblu, aceasta folosind doar celor care asa pot cel mai bine sa-si implineasca interesele, contaminand cu o bolnavicioasa inutilitate interesele celorlalti. Cel mai bine se compromite o institutie populand-o cu ipochimeni pentru ca sta in firea omului sa judece institutiile prin faptele celor care le reprezinta. Mie mi-e clar ca parlamentul trebuie sa aiba un rol esential, ca partidele politice, in functie de creditul electoral obtinut, trebuie sa structureze programele nationale, ca guvernele sunt menite sa administreze tara, ca justitia trebuie sa regleze aplicarea legilor, ca presedintele trebuie sa fie un garant al constitutiei si un arbitru al vietii publice, ca presa, ca institutie nu doar ca afacere media, trebuie mai intai sa informeze, apoi sa alerge dupa rating si tiraj. Mi-e la fel de clar ca institutiile religioase au un rol vital in moralitatea publica si in viata spirituala, ca de institutiile culturale si de invatamant depinde decisiv progresul intelectual si material al unui popor, ca sanatatea publica e o mare avutie nationala si doar apoi un mijloc de trai decent sau imbogatire pentru medici si negustori de medicamente.
In Romania, aproape ca n-a ramas institutie care sa nu fie compromisa fie datorita nepriceperii angajatilor, fie prin administrarea subtila a unor adevarati virusi de decredibilizare administrati taman de cei pe care-i deranjeaza aceste institutii, care fie i-ar controla, fie i-ar bloca, fie pur si simplu le-ar interzice matrapazlacurile. Iata de ce cred ca trebuie sa fim prudenti atunci cand strigareti de profesie cer sa se desfiinteze o institutie pentru ca nu stiu ce papagal a gresit. Si cu atat mai atenti trebuie sa fim atunci cand si putinul care a ramas netavalit e adus in atentia publica pentru a fi supus deriziunii. Pana acum, o singura institutie, Banca Nationala a Romaniei, e dincolo de atacurile dizolvante care au lovit alte institutii. Sigur ca ea a fost atacata de cei carora nu le-a servit interesele dar fara succes. Asta si pentru ca B.N.R. a avut sansa sa aiba oamenii potriviti momentelor decisive pe care le-a strabatut. B.N.R. nu poate face mai mult decat este menita dar, cel putin in perceptia publica, ea inseamna mult mai mult. Un important si adevarat investitor imi marturisea ca B.N.R. a fost adevarata busola si ca dincolo de jocurile politice, greutatea afirmatiilor B.N.R. e cea care da semnalele adevarate. Acum, B.N.R. e silita sa ia unele masuri nepopulare, pentru a inhiba creditele necugetate, dar care vor afecta creditele in general. Strigaretii de profesie nu vor rata momentul si nici macar persoanele importante din B.N.R. nu vor fi iertate. Inainte de a-i baga in seama, trebuie sa pricepem ca pe la B.N.R. nu umbla Elodia si ca putem pierde multe daca acceptam sa fim manipulati mereu in functie de interesele altora, dar vom pierde totul daca ne pierdem busola.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti