Mugur Isarescu e consecvent: Bineinteles ca mizez pe leu

asistat la o severa depreciere a leului in raport cu alte valute, in  special cu euro. Iata motivul pentru care reproducem cateva dintre consideratiile guvernatorului Isarescu, cititorii nostri avand posibilitatea sa citeasca interviul in intregime in numerele ziarului Bursa de joi, vineri si luni, respectiv 24, 25 si 28 ianuarie a.c.

Bineinteles ca mizez pe leu. Fiindca oricine pastreaza (economiseste) lei ori face imprumuturi in moneda nationala este ferit de riscul valutar. Voi face insa si alte doua precizari, intrucat nu as dori sa mai apara neintelegeri.

In primul rand. cand m-am referit la economisirea in lei, am avut in vedere perioade relativ mai indelungate de timp si nu pariuri de tipul cine a avut euro in primele 14 zile ale anului, ar fi castigat.Recomandarea economisiti in lei dateaza de cativa ani si este evident ca cine a urmat-o a castigat. Calculul trebuie deci sa fie facut pe perioade mai indelungate si nu pe perioade scurte, aproximate dupa cum ti-ar conveni ca sa critici sau sa nu critici.

A doua precizare se refera la faptul ca eu m-am adresat celor care realizeaza venituri in moneda nationala, adica celei mai mari parti a romanilor. Cine se joaca de pe o moneda pe alta isi asuma riscuri si intra in sistemul de loterie ale carui rezultate sunt incerte. In plus, nu pot sa fie omise costurile de tranzactionare (schimbul valutar, transferul de la o banca la alta, spargerea depozitelor etc.) care sunt mari. Cum nu poate fi omisa nici dificultatea de a prognoza cursul de schimb. Aceasta remarca se afla, aici, la locul ei; daca ea n-ar fi potrivita, atunci s-ar apuca de arbitraj valutar foarte multa lume. ªi este clar ca nu poti sa faci arbitraj decat atunci cand ai sume foarte mari.

De foarte multa vreme, BNR avertizeaza asupra riscului valutar si asupra faptului ca atat la economisire, cat si (mai ales) la creditare, cine intra intr-un asemenea joc isi asuma riscuri. Imprumuturile sau economisirea in valuta constituie libertati cerute si date cetatenilor Romaniei dupa 90. M-ar durea daca astfel de libertati, pe care BNR le-a sustinut cu inversunare, s-ar intoarce, acum, impotriva noastra, ca repros.

Mai e valabil in acest moment sfatul de a economisi in lei?

Este valabil, dar cu precizarile anterioare. Dobanzile in lei sunt substantial mai mari decat la euro. Intrebarea dumneavoastra pleaca insa, cred eu, de la o neintelegere. Am constatat, din reactiile presei, ca s-ar fi inteles ca economisiti in lei ar fi echivalent cu ideea ca leul ar putea avea un curs in crestere continua in termeni nominali. Nici eu si nici altcineva de la banca centrala nu am afirmat vreodata acest lucru, caci ar fi insemnat ca BNR sa sustina un lucru total nerealist si anume ca, in cativa ani, leul sa ajunga egal cu un euro ori chiar sa-l depaseasca. Dimpotriva, noi am avertizat asupra volatilitatii si variatiilor de curs, care uneori pot fi excesive. De mai multe ori, fara a face prognoze de curs, am aratat comportamentul cursului in tarile care au intrat in UE inaintea noastra - coroana ceha, coroana slovaca, forintul, zlotul polonez. ªi am spus ca exista cicluri de 2-3 ani de suisuri si coborasuri, pana cand lucrurile se vor aseza la un nivel de echilibru. Daca cineva a gandit ca a miza pe leu inseamna de fapt a miza pe o evolutie de permanenta apreciere nominala a leului a inteles gresit.

Mai mult decat atat BNR a subliniat in repetate randuri ca, atunci cand vorbeste despre aprecierea leului, are in vedere aprecierea reala a cursului. Aprecierea reala inseamna evolutia cursului corectata cu diferentialul de inflatie. Atata vreme cat avem in Romania o inflatie mai mare decat in zona euro, chiar daca cursul nominal este stabil, neschimbat, tot aveam o apreciere reala. Aprecierea reala poate sa coexiste cu o miscare ciclica: cicluri de 2-3 ani de apreciere, urmate de depreciere si iarasi apreciere, pana cand lucrurile se aseaza la nivel de echilibru. Daca nu ar fi asa, problema cursului de echilibru nu ar mai exista si nu ar mai fi nevoie de un timp indelungat de asteptare inainte de trecerea la euro.

Variatia cursului leului

Intr-o lume globalizata - realitate la care se adauga si liberalizarea contului de capital - suntem, categoric, expusi socurilor externe. Economia mondiala trece printr-o perioada de turbulente. Chiar daca impactul crizei creditelor subprime din Statele Unite nu il vad direct in Romania, se poate observa deja impactul indirect: s-a schimbat sentimentul investitorilor fata de Romania; rapoartele de tara si ratingurile Romaniei au capatat o coloratura uneori pronuntat pesimista.

In general, cu toate ca avem cursuri flexibile si flexibilitatea cursului este necesara in contextul liberalizarii contului de capital, nu agream variatiile mari de curs. Este cazul aprecierii exagerate a cursului in primavara si vara anului 2007, pe care BNR a combatut-o atat verbal, cat si prin reduceri semnificative de dobanda (acestea din urma coroborate desigur cu reducerea inflatiei). Aceste masuri au temperat evident apetitul pentru aprecierea leului. Pe piata interna si internationala se vorbea, va amintiti, in iunie 2007, de niveluri de curs de 2,7-2,9 lei pentru un euro. Dar privind retrospectiv, nu pot sa resping punctele de vedere exprimate recent, conform carora ar fi fost de preferat ca aprecierea nominala a leului sa nu depaseasca nivelul de 3,3 pentru un euro. Ne-am asumat insa riscurile asociate liberalizarii totale a contului de capital. Traim intr-o lume in care miscarile de capitaluri, care altminteri aduc mai multa transparenta, mai multa tehnologie, mai multa integrare in economia mondiala, pot sa vina si cu efecte negative. De aceea, nu trebuie sa ne surprinda prea mult faptul ca aceiasi analisti care spuneau in urma cu un an ca euro va ajunge in mod sigur sub 3 lei, spun acum ca va depasi 4 lei. Evident, intr-un an de zile, fundamentele economice nu s-au schimbat esential si nu au cum sa justifice o asemenea modificare de evaluare. De fapt, acum este vorba despre schimbarea sentimentului investitorilor fata de Romania, in sensul ca apetitul de risc a scazut.

Prin aceasta prisma variatia din 2007 a cursului leului se incadreaza in tiparul/comportamentul monedelor noilor state membre care au regimuri de curs flotante/flexibile (Cehia, Polonia, Slovacia) din anii imediat de dupa aderarea acestora. Am in vedere intervalul de +/- 15% prevazut de criteriile de la Maastricht, cu precizarea ca nu stim inca nivelul cursului de echilibru al leului.

Inflatia in 2008

Speram (si avem sanse) sa aducem inflatia, la sfarsitul anului 2008 sau la inceputul anului 2009, in culoarul prognozat (sub 5%). Legat de aceasta, as mai adauga ceva. Este adevarat ca anul trecut nu am atins tinta de inflatie. Dar de aici si pana la a spune ca este un dezastru atat in ceea ce priveste inflatia, cat si deficitul de cont curent, este un drum lung de parcurs. Recent au aparut cifrele referitoare la nivelul inflatiei in noile state membre ale Uniunii Europene. ªi trebuie sa spunem ca Romania nu mai este codasa, ca in 2005, suntem acum pe locul 6 din 9 tari. A tinti inflatia nu inseamna sa faci farmacie; a nu se intelege tintirea inflatiei in sensul strict de tras la tinta. Tintirea inflatiei este una din cele trei tipuri de strategii de politica monetara si are mai degraba inteles de reper. Ne uitam la trend si pe termen lung ca tendinta, urmarim criteriile de la Maastricht.

Amenintari privind tinta de inflatie

Avem certitudinea, pentru primele luni din 2008, inclusiv datorita efectului de baza, ca rata anuala a inflatiei se va mentine relativ ridicata. In consecinta, principala amenintare este ca mentinerea, cateva luni, a unei inflatii relativ inalte poate sa genereze efectul de spirala, adica sa duca la solicitari de majorari de salarii.

De fapt, in teoria economica, dar si in practica (se poate vedea ultimul mesaj al presedintelui BCE, Jean Claude Trichet), acesta este marele risc al unor socuri exogene, precum cel din 2007, si anume ca declanseaza the second round, a doua runda de majorari de preturi, iar apoi spirala preturi-salarii. Tinta de inflatie poate deci sa fie atinsa cu conditia intelegerii pericolului mentionat. In acest sens, mixul corect de politici economice (monetara, fiscal-bugetara, salariala) este mai important ca fiecare politica in parte.