Kosovo si-a declarat independenta cu grabire

Parlamentul de la Pristina a adoptat, duminica 17 februarie, in sedinta extraordinara, rezolutia care proclama provincia sarba Kosovo drept stat independent, primul pas spre recunoastere internationala. Steaguri, claxoane, petarde, strigate. In spatele acestor manifestari ale bucuriei stau aproape doua milioane de albanezi, fiecare cu povestea lui despre anii in care au visat la independenta. Unii au facut-o cu arma in mana si au ramas cu pacate de nesters, dar „a meritat“.

„Incepand din acest moment, Kosovo si-a schimbat pozitia politica, suntem de acum inainte un stat independent, liber si suveran“, a declarat presedintele forului legislativ, Jakup Krasniqi, in fata celor 109 deputati care votasera in unanimitate rezolutia citita la inceputul sedintei de premierul Hashim Thaci. „Noi, liderii poporului nostru, alesi democratic, proclamam prin aceasta declaratie Kosovo drept stat independent si suveran“, a punctat premierul kosovar, Hashim Thaci, citat de AFP.

Un stat laic, multietnic, sub supraveghere internationala

Potrivit rezolutiei, in 12 puncte, statul independent Kosovo va fi „consacrat pacii si independentei“, iar natiunea Kosovo „va fi creata pe baza planului Ahtisaari“. Planul elaborat de emisarul special al ONU pentru Kosovo, Martti Ahtisaari, recomanda o independenta „sub supraveghere internationala“, asigurata de o misiune a Uniunii Europene. „Kosovo este o societate democratica, laica si multietnica“, care va primi „prezenta internationala civila si militara“, se mai arata in declaratia de independenta.
„Odata cu independenta, Kosovo isi asuma responsabilitatile internationale, asigura securitatea la frontierele cu tarile vecine si interzice folosirea violentei pentru rezolvarea conflictelor“, adauga textul. Conform documentului, un Kosovo independent „garanteaza protejarea mostenirii culturale si religioase“, textul facand astfel referire la zecile de lacase de cult ale Bisericii Ortodoxe Sarbe care se afla pe acest teritoriu.

„Bye, Bye, Serbia“

In momentul in care parlamentul din Pristina s-a reunit pentru a vota independenta, albanezii din Kosovo s-au strans in fata televizoarelor ca la meciurile de fotbal. In holul Hotelului Grand din Pristina, un fel de Intercontinental bucurestean, „cartierul general“ al anunturilor premierului Hashim Thaci, sedinta parlamentului a fost un spectacol in sine. Cateva sute de oameni au aplaudat, au ovationat si au cantat pe tot parcursul sedintei.
Temi Fanol, un inginer IT de 42 de ani, care a trait razboiul din 1989 ca membru al unui ONG, era imbracat intr-un tricou negru, cu doua inscriptii albe: „Bye, Bye, Serbia“. „Ziua asta inseamna in primul rand ca am scapat de monstrii de sarbi. Acum este tara noastra, si nu au ce sa mai faca“, a sustinut Fanol, in culmea fericirii. Din punctul sau de vedere, „Serbia nu mai are ce sa faca acum, trebuie sa accepte realitatea. Si, daca nu o va face, „abia atunci va fi vremea razbunarii“.

Sarbii, aproape de infarct

In enclavele sarbesti din jurul Pristinei a fost duminica zi de doliu. Oamenii si-au trait durerea de a fi „aruncati“ de istorie si de politica intr-o alta tara decat cea in care s-au nascut, intr-o tacere apasatoare, cautandu-si prietenii si privind impreuna la televizor filmul fericirii celor care le-au fost dusmani. Zoran Traskovic, un patron de motel din enclava Lapjie Selo, un fel de patriarh al comunitatii, isi plangea aseara cu vorbe tristetea. Impreuna cu alti trei amici se fortase toata ziua sa indure spectacolul independentei kosovarilor.

„Nu m-am simtit niciodata mai rau. Niciodata n-am fost mai umilit. M-am trezit azi-noapte la ora 4.00 si n-am mai putut dormi de-atunci, era sa fac si-un infarct“, povesteste Traskovic. „Suntem ca niste copii mici. Asteptam ajutor, dar nu ne ajuta nimeni. De acum, in fiecare noapte vom astepta sa arunce din nou grenade peste noi, cum au mai facut si alta data“, adauga unul dintre prietenii lui Traskovic.

Cat despre viitorul familiei sale, patronul din Lapjie Selo pare ca s-a hotarat: „Daca nu se intampla nimic bun pentru noi, vom vinde tot si vom pleca in Serbia“. Chiar si in fata durerii de a dormi intr-o tara si a te trezi in alta, Traskovic mai gasea ieri puterea sa strige: „Nu vrem sa traim in alta tara, aici e Serbia si va fi intotdeauna. Pentru noi toti de aici niciodata nu va fi altceva decat Serbia“.

(Horia Calaceanu, Oana Dobre si Andreea Romanovschi - Evenimentul Zilei)