Dupa foarte multa asteptare, timp tacut plin de emotii si frustrare - asta dupa ce s-a muncit mult la pregatirea pentru tipar, iata ca Dumnezeu a deschis izvoarele binecuvantarii Sale din nou si prin gestul plin de bunavointa al unor prieteni iata ca in preajma si in bucuria sarbatorilor Sfintelor Pasti lansam o noua realizare a editurii Center Focus Publishing. Doua volume de poezie crestina, unul cuprinzand si proza, sub semnatura neobositului colaborator al ziarului Romanian Tribune Prof. Dumitru Buhai.
De data aceasta bucuria imi este parca mai mare pentru ca si asteptarea a fost prea indelungata aducandu-ne in timpuri in care parca nimeni nu mai vrea sa sprijineasca munca intr-un domeniu si asa destul de nedorit al unei case de editura. Totodata bucuria imi este mare pentru ca autorul acestor carti isi vede jertfa adusa pe altar dupa ce a pregatit-o cu o deosebita grija timp de sapte veacuri, crescand, invatand iar in cele din urma impartasind din cele ce Dumnezeu i-a descoperit.
Pentru a va deschide putin apetitul sufletului spre aceste doua carti doresc sa va redau cuvintele-mi publicate ca prefata la volumul de poezii si proza intitulat: Pasi spre fericire.
Pasi spre fericire... Pentru multi fericirea este o tinta parca imposibil de atins. Ea este cautata prea des si cu prisosinta in avutii materiale, realizari profesionale sau academice, in scoli si institutii universitare de reputatii mondiale. Toate acestea pot fi un elixir temporar ce este usor confundat cu fericirea, desi sunt fericiri vremelnice. Din „nefericire“ insa, in faza testului final al fericirii din fata gropii unui cimitir, nu sunt decat frunze uscate ce coboara incet leganandu-se obosite fara viata si se asaza pe pamant devenind una cu el. Singura, cu adevarat, fericire este aceea ce-si poate pastra viata, dincolo de capatul acestei vieti pamantesti, in eternitate.
Parerile sunt evident impartite cu privire la fericire, insa un lucru este acceptat de fiecare crestin, mai mult sau mai putin credincios: adevarata fericire este pacea launtrica ce ti-o da numai Dumnezeu.
Nu putini au fost aceia care, desi au ajuns in apogeul profesional sau financiar al societatii in care au trait, dupa ani multi de alergare si cautare a fericirii au ajuns pe patul plecarii in vesnicie dezamagiti de ce-au gasit singuri si prin puterile lor. Prea putini au fost aceia carora in ultimele clipe li s-a dat harul si puterea de a-L recunoaste pe Dumnezeu in dragostea sa, de a-L recunoaste ca Domn si Mantuitor, de a-I accepta darul jertfei de pe Golgota si de a fi in final cu adevarat fericiti.
Reteta fericirii nu poate fi scrisa decat de unul care a avut si are parte din plin de fericire. De fapt, adevarata fericire este aceea de a fi umplut de fericire pe deplin astfel incat sa te topesti de dorinta de a-i vedea pe toti din jurul tau la fel de fericiti, iar atunci cand dragostea ta - si a lui Hristos, este respinsa, sa simti cum arzi si te topesti incet pe altar in timp ce prietenul caruia-i vrei fericirea vesnica se zbate pe calea pierzarii.
Am gustat din plin fericirea pentru prima data atunci cand si in viata mea s-a facut simtita prezenta Mantuitorului. Noaptea venea prea repede si ziua nu-mi era de-ajuns pentru a-I sluji. Parintii mi-au spus ca era dragostea dintai. Ciudat, dar pe masura ce am crescut, fizic si spiritual, am devenit totusi mai rece. Si dupa cum vremea isi are soroacele ei, la fel si traiul meu a avut vremuri mai calde si vremuri mai reci, insa in orice timp am simtit mana lui Dumnezeu ce mi-a purtat de grija.
Am ajuns in cele din urma sa-mi doresc a comunica in scris cu cei din neamul in care El, Creatorul, a hotarat sa ma nasc. Am inceput sa fac lucrul acesta insa reteta nu era completa, iar gustul ramas in finele scriselor mele nu era intotdeauna cel dorit. Dupa ani de efort si ruga, Dumnezeu mi-a descoperit solutia succesului penei mele. Era atat de simplu... Dragostea Lui si darul vesniciei erau ingredientul ce lipsea din relatarile mele sarace. Am inceput sa aplic ce-am inteles dar tot n-am reusit precum am vrut. Perii mei nu erau inca deloc carunti.
Si pentru a-si duce promisiunea Sa la indeplinire, pentru a nu ma lasa singur, pe langa calauzirea Sa directa a gandurilor si nazuintelor mele, mi-a adus Dumnezeu in viata si in redactie un poet. Un intelectual cu peri carunti si o fata senina stralucitoare ce-ti spune de la prima vedere ca stie secretul fericirii si este gata sa-L impartaseasca lumii intregi. Poet si prozator, profesor de limba romana si religie, indragostit de ceruri, poetul Dumitru Buhai mi-a devenit rapid prieten. Ne-am simtit imediat Numitorul Comun, Dragostea Lui, Mantuirea... si am inteles amandoi porunca de a merge in toata lumea si de a spune tuturor despre El.
Poetul Dumitru Buhai nu este poet pentru ca vrea el, ci pentru ca vrea EL! Acesta a fost primul lucru pe care l-am inteles dupa ce l-am cunoscut. Bucuria mi-a fost si mai mare cand s-a decis sa-si puna darul in slujba Mantuitorului. La frumoasa sa varsta, bogata in experiente ce dezleaga taine ceresti, crestinul Dumitru Buhai a renuntat la linistea ce i se cuvenea si a ales penita. De fapt a ales tastatura unui computer care nu i se dorea prieten la inceput. A pierdut poezii si articole deseori dupa ce le avea terminate, dar nu a renuntat. Persistenta sa si dragostea-i neobosita i-a facut posibila imprietenirea cu hardughia electronica moderna de care nu se mai poate desparti nici la ore tarzii, si cu ziarul Romanian Tribune, dedicandu-se sa comunice consecvent fara nici o absenta editoriala tuturor cititorilor sai aducand un suflu nou de pace si binecuvantare. Dumnezeu i-a reimprospatat puterile iar cuvintele sale acum zboara mai sus decat vulturii.
Pasii spre fericire au fost experimentati de poetul Dumitru Buhai, de crestinul supus Biruitorului Crucii, iar acum prin dragostea si providenta lui Dumnezeu toate resursele sunt impletite asa cum numai Dumnezeu putea, pentru ca azi sa poti si tu iubite cititor sa gusti din fericirea altuia. Dar nu te opri aici. Cauta sa intelegi taina si cauta de fapt samburele dulce din coaja in care se ascunde. Nu te opri la bucuria autorului sau a mea, ci sparge cuvintele pentru a intelege mesajul, pentru a-L intelege pe Creator in dorinta Sa de a-ti comunica cat de mult te iubeste si cat de mult te vrea fericit vesnic. Lasa-te cuprins de dragostea Lui. Lasa-L sa-ti dea pacea. Cere-i-o, pentru ca numai asa o vei primi. Singurul mod in care poti fi beneficiarul fericirii adevarate este ca sa-i ceri tu din toata inima ta, coborandu-te pe genunchi, Mantuirea.
Oricat m-as topi de dorul mantuirii tale eu nu te pot ajuta cu nimic. Poetul si prozatorul Dumitru Buhai si-a asternut lacrima bucuriei si cea a necazului pe hartie, iar eu le-am pus adunate si ingrijite sub forma acestei carti, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca tu sa stii reteta. Acum a venit randul tau. Nu cauta si nu te multumi cu fericiri vremelnice.
Si pentru ca reteta aceasta nu este deloc secreta, ba dimpotriva trebuie spusa tuturor ca sa fie salvati cat mai multi de la moarte vesnica, te rog iubite cititor sa dai aceasta carte mai departe.
Si fie ca duhul si dragostea lui Dumnezeu sa insoteasca versurile si proza acestei carti si ea sa fie pentru multi, azi si in vremurile care mai sunt sa vina, cu adevarat un indrumar al Pasilor Spre Fericire.
Steven V. Bonica - Redactor Sef