Succesul lui Costel Busuioc la emisiunea unei televiziuni spaniole dedicate promovarii talentelor din randul imigrantilor n-ar fi parut atat de important daca nu devenea simbolic pentru adanci si multe frustrari. Iata, zic romanii, n-avem doar Mailat, avem si Busuioc, nu sunt doar hoti si cersetori, sunt si oameni vrednici, seriosi, performanti, talentati si chiar geniali! Pentru Costel Busuioc, moldovean aciuat in Banat, apoi banatean pripasit in Spania, greul abia incepe. Dupa ce-si va desavarsi pregatirea, altfel va fi tratat si ceea ce i-a fost ingaduit cu larghete zidarului talentat nu-i va fi acceptat profesionistului care intra in competitie cu cei de seama lui. Socul succesului sau provine din faptul ca, fara o pregatire muzicala de specialitate, a dovedit ca poate aborda cu succes un gen in care nu reusesc totdeauna nici absolventii de conservator. Aici e tot farmecul povestii pe care nici laboratoarele specializate in inventarea de eroi trecatori n-ar fi putut s-o fabrice. Sarac, provenind dintr-o familie cu 13 copii, avand el insusi patru copii, zidar (tot necalificat sau insuficient calificat), pornit sa castige o paine mai alba pentru familia sa, Costel Busuioc s-a apucat sa cante si nu orice, ci muzica de opera. Daca ar fi cantat muzica populara de calitate (asa cum s-a intamplat cu cei mai multi interpreti care, initial, au avut talentul, apoi a venit sau n-a venit si nitica scoala) faptul nu soca pe nimeni. Daca ar fi cantat manele, nimeni n-auzea de el pentru ca lista era lunga si jocurile sunt facute in domeniu. Dar Costel Busuioc canta arii din opere si cantonete. Si canta pur si simplu uluitor pentru cineva nescolit, dar canta extraordinar si in comparatie cu interpreti scoliti care nu au insa talentul sau.
Acesta cred ca e aspectul care n-a fost remarcat in cazul succesului lui Costel Busuioc. Nu ca are talent (indiscutabil) si ca a fost clar mai bun decat concurentii sai, ci ca a ales calea cea mai grea de a ajunge la muzica. Concurentii sai au interpretat mai bine sau mai rau piese facile, din zona succeselor efemere. Busuioc a ales calea cea mai grea si, aparent, cu nu prea mare priza la public. Si a castigat, impunandu-se pe sine dar impunand, deopotriva, si genul pe care l-a ales. Pentru multi dintre telespectatorii spaniolilor (inclusiv milioanele de romani care au urmarit preluari sau transmisii in direct) muzica de opera a devenit populara si a inregistrat un nivel de auditie la care posturile sau emisiunile specializate nici nu viseaza. In mod cert, gratie lui Costel Busuioc, muzica de opera a batut maneaua.
Si mai e ceva de bagat de seama. Oamenii simpli, din randul carora apar cel mai adesea marile talente de altfel, pentru ca dintre lucrurile care nu pot fi cumparate cu bani face parte si geniul, nu sunt fatalmente condamnati la prost gust si superficialitate cum isi imagineaza asa-zisi initiati sau masluitori in industria de imagine. Daca sunt indopati zilnic cu productii de prost gust, ajung sa le fredoneze sau sa le danseze pentru ca n-au incotro. Acum, multi vor fredona cantonete sau arii din opere. Acesta e cel mai mare succes al lui Costel Busuioc. Nu stiu cum va evolua, are toate sansele si toate riscurile. De va fi un fapt divers, care se uita a doua zi, cum crede Ion Cristoiu, sau va nutri o legenda care-i va insoti cariera (pentru ca are aceasta uluitoare sansa) timpul va decide. In acest moment, el este sigur mai mult decat un fapt divers fie doar si pentru faptul ca efectele succesului sau se vor remarca in gustul public si vor crea motivatii care nu existau. Multi tineri romani au devenit tenismeni pentru ca au existat Ilie Nastase si Ion Tiriac si multe tinere au facut gimnastica de performanta pentru ca a existat Nadia Comaneci. Mai importanta decat cariera lui Costel Busuioc cred ca va fi dorinta altor tineri de a-l imita si de a-l intrece.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti