Din traditie, romanca Maria Dragomiroiu a devenit traditie.
Au venit in Chicago, divele noastre romance, Mirabela Dauer si Maria Dragomiroiu, alaturi de alti cantareti de talent impecabil, toti, fiecare dintre ei, specializati in domeniul lor. Maria Dragomiroiu ne-a adus aminte de dorintele strabunicilor nostri, ne-a adus aminte de visele lor, ne-a vestit vestea cea uitata de romani. Vocea Mariei Dragomiroiu ne aduce aminte de mama noastra, mama ta, mama Romania, care este mama ta, sarmale pe masa iti pune, facute cu iubire pentru fiica si fiul ei, pentru stranepotii ei. Aceasta este mama ta, pamantul tau, traiasca Romania. Romania ta.
La ce crezi ca strabunicii nostri visau cand luptau sau se odihneau sub cer romanesc, auzind glasul naturii, ritmul vietii exprimat prin furia lupilor din padure si a oilor nevatamate de frica lor. Natura nu cedeaza in ritmul ei. Strabunicii nostri visau de Maria Dragomiroiu, de fata lor, de iubita lor, cu parul lung si piele curata ca muntii albi din Fagaras si albastrul din ochii lor si vocea lor duioasa, le alina de dor si de promisiuni implinite prin muzica, prin dorinta de a iubi viata din iubitul tau, prin iubirea ta de a canta pentru el, pentru gandul tau de el, o dorinta implinita. O dorinta de roman. Maria Dragomiroiu este ambasadorul cantecului nostru si noi ar trebui sa fim acompaniamentul.
Sa ne tinem promisiunile fata de strabunicii nostri. Sa ne luptam pentru Romania, pentru romanul din sufletul nostru uitat de romanii uitati de romani. Romanul din ei a murit sau este in criza de moarte. Se cearta intre ei, cine are mai multa cunostiinta de culturi cedate, cedate de cultura de viata. Cultura adevarata este cultura noastra, cultura de roman, de a iubi viata si cand este putin amara, si cand este putin prea iute. Cand este dulce ca dulceata, pune-ti dulceata in muzica si canta cu dulceata in ochii fiicei tale, sa simta, daca mori, sa nu uite sa iubeasca si sa uite amarul din viata ei. Mama ei ii canta cu dorinta de a cere iertare pentru ca a adus-o in viata asta amarata si necajita de amaraciunea pelinului vietii. Prea amar pentru o fetita dulce, indulcita de dulceata vietii. Amarata de amarul razbunarii sau lipsei de razbunare. Noi suntem sange dulce, sange fara nevoie de amarul razbunarii si pentru asta simtim amarul vietii. Suntem amarati. Suntem posomorati. Suntem cel mai amarat popor. Popor amarat. Ura din noi este amara. Fierea din noi a izbucnit in izbucnirea comunismului din noi. Am izbucnit in comunistul comunistilor. tara comunista pentru toti comunistii. Romanii au smuls cel mai mult amar din ideologia comunistilor. Au gustat din cel mai imputit amar din samanta ideologiei marxiste, leninistica si abordata de Ceausescu prin stalinismul nascut in sangele lui de roman amarat la maxim. Si amaraciunea lui a imputrezit in ideea lui amarata. Deci, pur si simplu, un popor amarat si salvat numai prin dulceata, prin romanca din romancele noastre, nu prin americanca din romanca noastra. Americanca din romanca noastra nu asculta divele noastre, asculta Rhianna si alte batai nascute in muzica cu bataie razbunatoare, un ritm progresiv spre minus sau plus. Dar, in nici un caz, rotund si dulce ca muzica populara „melodiolizata“ de Maria Dragomiroiu sau Mirabela Dauer sau alti artisti.
Daca doresti sa intelegi mai bine acest articol, intelege ca a fost scris in ritmul muzicii Mariei Dragomiroiu si, si eu, sunt o dorinta implinita sa va vestesc voua sa iubiti muzica noastra populara, pentru ca este dorinta bunicilor mei, sa iubim viata prin muzica, sa-i simtim ritmul si sa ne refacem prin ea. Aceasta este reteta doctorului. Daca viata ar fi un doctor si viata are nevoie de doctor sa repare amarul si rana amarului are nevoie de dulceata muzicii. Asta este medicamentul.
Daca vrei sa intelegi mai mult cumpara cd-ul, cumpara revista sau ziarul romanesc cu suflet. Pune suflet cand il citesti si nu ma mai critica atat, ca si eu sunt in aceeasi oala cu voi. Cum vrei sa sfarsesc? Cu muzica in trei sau patru sau opt? Opt batai in ritm romanesc, inainte si inapoi. Inainte in dulceata, inapoi in amar. Inainte in dulceata, inapoi in amar. Inainte in dulceata, inapoi in amar. Inainte in dulceata, inapoi in amar. De patru ori inainte, de patru ori inapoi. Acum fa o intoarcere si pune dulceata vietii inainte, amarul vietii inapoi. Dulceata vietii inainte, amarul vietii inapoi. Dulceata vietii inainte, amarul vietii inapoi, in timpul trecutului tau, prin amar. Prin amarul vietii in trecut si duceata vietii inaintea ta. Primita prin urechea ta si gustata prin dulceata sucului de struguri, care-l bei acum cu drag, muzica populara. Dulceata vietii mele si amarul trecutului meu. Iti multumesc, Maria Dragomiroiu si multumesc strabunicilor mei. Pentru ca m-au iubit si eu te iubesc.
Daca crezi ca ti-am gresit, pot explica orice greseala ce ti-am gresit-o prin gramatica mea. Asa ma corectez eu, prin greseli si prin greseala ta nu am sa mai gresesc mult. Sper sa nu-ti mai gresesc.
Maria M. Iorga - Romanian Tribune