Parabola cu nunta Fiului de Imparat (Matei 22,1-14). Mantuitorul in iubirea Lui mantuitoare pentru ei toti, le-a zis Pilda despre Imparatia cerurilor care este asemenea unui imparat care a facut nunta fiului sau. Si a trimis pe slugile sale ca sa cheme pe cei poftiti la nunta, dar ei nu au venit. Atunci imparatul a trimis alte slugi sa spuna ca toate sunt gata de nunta si cate pregatiri s-au facut, dar ei nu au tinut seama si au plecat la ale lor. Iar ceilalti punand mana pe slugi, le-au batjocorit si le-au ucis! Auzind imparatul de cele intamplate, s-a maniat si a trimis osti si a nimicit pe ucigasi si cetatilor lor le-a dat foc.
Apoi imparatul a zis altor slugi ca Nunta este gata, dar cei poftiti nu au fost vrednici. Deci, mergeti la raspantiile drumurilor si pe cati veti gasi, chemati-i la nunta. Si slugile au facut asa si i-au chemat pe toti cati i-au gasit, si rai si buni, si s-a umplut casa nuntii cu oaspeti. Venind imparatul sa vada oaspetii si vazand acolo un om care nu era imbracat in haina de nunta. „Si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici, fara haina de nunta? El insa a tacut. Atunci imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai dinafara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi“ (Matei 22,12-14).
Meditatie. Daca eu si tu, frate cititorule, nu ne-am gandit pana acum ca avem nevoie de o haina spirituala noua, la nunta Fiului de Imparat – Iisus Hristos – sa ne gandim de acum inainte sa urmam chemarile slugilor lui Dumnezeu, de a ne pregati haina de nunta spirituala ceruta de standarul imparatiei lui Dumnezeu, caci daca nu ne vom gandi, iata sentinta: „Si i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici, fara haina de nunta? El insa a tacut. Atunci imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai dinafara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi“ (Matei 22,12-14). Aceasta sentinta este rezultatul refuzului sau al violentei sau neglijarea fata de cei care ne-au cheamat sa ne pregatim pentru nunta Fiului de Imparat, pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Spre seara, dupa o zi plina de invataturi mantuitoare pentru cei ce voiau sa-L omoare, Iisus si cu ucenicii Sai au plecat iarasi de la Ierusalim in Betania, trecand inainte pe la Muntele Maslinilor, ramanand poate sub cerul liber pana tarziu in linistea serii si in invatatura dumnezeieasca, dupa care au plecat in casa prietenului Sau, Lazar, pe care il inviase din morti (cf. Ioan 11,35-47).
Marti, 4 Aprilie, anul 33 dupa Hristos.
Impreuna cu ucenicii Iisus se intoarce din nou la Ierusalim din Betania unde ramasese peste noapte cum am vazut. Intoarcerea este pe aceeasi cale de ieri pentru ca trecand pe langa smochin il gasesc uscat: „Petru si-a adus aminte de cele petrecute si i-a zis lui Iisus: „Invatatorule, uite ca smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat. Si, raspunzand, Iisus le-a zis: Aveti credinta in Dumnezeu ...“ (Marcu 11, 21-23). Mai departe pe cale Iisus le-a vorbit ucenicilor despre credinta in Dumnezeu, despre rugaciune si despre iertare (cf. Marcu 11, 22-26). Asa au ajuns iarasi la templul din Ierusalim.
Fariseii in dusmania si viclenia lor fata de Iisus au facut alianta cu irodienii care era un partid politic, ce sustinea curtea lui Irod si dadeau pe fata sentimentele de ura pentru romani. La fel si fariseii erau dusmanii romanilor, iar fata de Irod refuzasera pana si juramantul de credinta si supunere. Asa au realizat fariseii cu irodienii, dusmani fiind, o alianta ca sa-I gaseasca lui Iisus si o vina politica nu numai una religioasa.
- Irodienii devenind iscoadele fariseilor (cf. Luca 20,20) au mers la Iisus, sub pretextul unei neintelegeri cu privire de a plati dajdie Cezarului sau nu, si L-au intrebat cu viclenie, dar si cu respect, zicand: „Invatatorule, stim ca vorbesti si inveti drept si nu cauti la fata omului, cu adevarat inveti calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca sa platim dajdie Cezarului, sau nu? Dar Iisus cunoscand viclesugul lor, a zis catre ei: De ce Ma ispititi? Aratati-Mi un dinar. Al cui chip si scriere este pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Si El a zis catre ei: Asadar, dati cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, si cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu“ (Luca 20, 21-25).
Asadar, nici de data aceasta nu au putut sa-L prinda pe Iisus „in cuvant“ pentru ca raspunsul Lui a fost deasupra imaginatiilor fariseilor si irodienilor vicleni: „Si nu L-au putut prinde in cuvant inaintea poporului si mirandu-se de cuvantul Lui, au tacut“ (Luca 20, 21-26). In Vinerea Mare, cand Il vor judeca pe Iisus, arhiereii si fariseii vor rastalmaci afirmatia lui Iisus, intr-o marturie mincinoasa, ca a tulburat ordinea publica, zicand: „Sa nu platim dajdie Cazarului“. Asa s-au intocmit de arhierii, fariseii si carturarii vremii marturiile mincinoase in Procesul de judecata a lui Iisus.
- Saducheii care nu credeau in inviere au venit si ei sa-L intrebe pe Iisus din problemele vietii lor dupa plecarea irodienilor. Ca sa-L intrebe pe Iisus despre invierea mortilor au nascocit o intamplare cu o vaduva, care fusese pe rand sotia a sapte frati. Ei au murit dar nu a avut urmasi. La urma a murit si femeia. Intrebarea saducheilor a fost: „La inviere, deci, a carui dintre cei sapte va fi femeia? Caci toti au avut-o de sotie. Raspunzand, Iisus le-a zis: Va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Caci la inviere, nici nu se insoara nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in cer“ (Matei 22,29-30). „Dumnezeu nu este Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in El“ (Luca 20,38).
„Iar multimile, ascultand-L, erau uimite de invatatura Lui“ (Matei 22,33). In uimirea tuturor de invatatura lui Iisus unii din mai marii invatati au raspuns: „Unii din carturari au luat cuvantul, si au zis:„Invatatorule, bine ai zis.“ (Luca 20,39). Aceasta confirmare a raspunsului Mantuitorului a fost si un atac la adresa saducheilor, caci fariseii credeau in invierea mortilor, iar dupa parerea lor femeia celor sapte frati dupa inviere ramanea sotia primului barbat. Gresit, dar si-au primit si ei raspunsul.
- Dar farisei erau si ei chinuiti de o problema: care porunca din lege este mai mare? Au mai intrebat ei si altadata dar nu au putut intelege, cand ei voiau pentru aproapele „dintre pentru dinte si ochi pentru ochi“. Astfel, „Auzind fariseii ca a inchis gura saducheilor, s-au adunat laolalta. Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege. El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si prorocii“ (Matei 22,34-40).
Meditatie. Din toate intrebarile tuturor rezulta viclenia si fatarnicia mai marilor vremii lui Iisus ca sa-L prinda intr-o afirmatie gresita si sa puna mana pe El si sa-L omoare. De aceea, Domnul Iisus i-a intrebat: „De ce Ma ispititi“? Iisus ii iubea pentru ca erau doar creaturile Lui, ca Dumnezeu, iar ei Il urau si-L dusmaneau pentru ca a adus si a propovaduit o invatatura mai buna decat ei. Apoi, in toate intrebarile lor s-au dovedit lipsiti de intelepciune si s-au facut de rusine, pentru ca Diavolul i-a intunecat atat de mult pentru necredinta lor in Dumnezeu, incat s-au adeverit alte cuvinte a lui Iisus, cand a zis: „Si se implineste cu ei proorocia lui Isaia, care zice: Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea. Caci inima acestui popor s-a invartosat, ..., si sa se intoarca si Eu sa-i tamaduiesc pe ei“ (Matei 13,14-15). Ne mira acest lucru? Sa nu ne mire, ci sa privim in istorie, si in zilele noastre, si vom vedea atatia oameni facand la fel din cauza necredintei si a orbirii spirituale a vietii de pacat in care traiesc.
Apoi, i-a intrebat si Iisus pe farisei: „Zicand: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David in duh, Il numeste pe El Domn? – Zicand: Zis-a Domnul Dumnezeului meu: Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale. Deci, daca David Il numeste pe El Domn, cum este fiu al lui? Si nimeni nu putea sa-I raspunda cuvant si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe“ (Matei 22,41-46).
Asadar, fariseii nu au raspuns nimic, ci stateau in viclesugul lor sa-L asculte pe Iisus vorbind ca doar Il vor prinde „in cuvant” si se gandeau ca oricum nu le va scapa. Precum am vazut este vorba de intrigi si intrigi, pornite din mintea pervertita de pacat si vicleana a contemporanilor lui Iisus.
In continuare, Iisus dezvaluie in fata multimii in templu din Ierusalim fatarnicia fariseilor in implinirea Legii, zicandu-le acele „Vaiuri” care nu se vor uita niciodata. Toate pentru a descoperi adevarul care face pe oameni liberi de pacat.
Mai intai Iisus prezinta in fata multimii si a ucenicilor fatarnicia fariseilor care pun sarcini grele de purtat pe umerii oamenilor si toate faptele lor le fac ca sa fie laudati. Le spune cum le place sa stea in capul mesei la ospete si in sinagogi in bancile dintai si sa li se plece lumea in piete si sa fie numiti: Rabi. Apoi, Iisus a zis multimii ca ei sa nu fie asa si sa nu se numeasca Rabi, pentru ca unul este Invatatorul lor: - Hristos - iar voi toti sunteti frati. Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru, caci cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va inalta (cf. Matei 23,1-12).
In continuare Iisus le-a vorbit cu acele „Vaiuri” zicand: „Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor: ca voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati.
Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung; pentru aceasta mai multa osanda veti lua. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca inconjorati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al ghenei si indoit decat voi.
Vai voua, calauze oarbe! Care ziceti: Cel ce va jura pe templu, nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinteste aurul? Ziceti iar: Cel ce se va jura pe altar, cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat. Nebuni si orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinteste darul? Deci, cel ce se jura pe altar se jura pe el si pe toate cate sunt deasupra lui. Si cel ce se jura pe templu se jura pe el si pe cel care locuieste in el. Cel ce se jura pe cer se jura pe tronul lui Dumnezeu si pe Cel ce sade pe el.
Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati. Calauze oarbe! Care strecurati tantarul si inghititi camila. Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca voi curatiti partea dinafara a paharului si a blidului, iar inauntru sunt pline de rapire si de lacomie.
(
continuare in numarul urmator)
Preot Paroh Aurel SasBiserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada