Acum o luna, ministrul Vosganian raspundea, in
Senat, motiunii pe tema nivelului de trai. Vorbise apasat, caustic, cu
virulenta ironie. Imediat, liderii PSD au iesit ultragiati pe ecrane.
Ochi peste cap, mine jignite, voci marete! La usa salii de plen, dl
Geoana vorbea amenintator. Folosea redundant cuvintul „inadmisibil“ si
anunta, cu uitatura sticloasa, ca prestatia dlui Vosganian a fost
„ultima gaura“ (asa se exprima sustinatorul
dlui
Vanghelie!) de la fundatia acestui guvern „incompetent“. Simultan
aproape, la Realitatea, dl Cristian Diaconescu se flagela, cu figura
livida si descompusa a unui onorabil profund vexat. Gata! Si ultima
iluzie a colaborarii cu PNL s-a spulberat. Asa ceva nu se poate tolera!
O luna mai tirziu, liderii PSD cereau - a cita oara? - prietenia
electorala a PNL. Sint sigur ca dl Geoana, om naturalmente incapabil sa
simta fractura spinala a umilintei, nu vede nici o inadecvare intre
cele doua evenimente.
Dl Diaconescu, poate, ne va explica vreodata cum functioneaza onoarea de pesedist. Dar sa nu-l grabim...
Uitind
de onoarea jucata-n picioare de dl Vosganian, liderii PSD au venit cu
un plan de alianta pentru izolarea in opozitie a PD-L si pentru
blocarea accesului dlui Basescu la al doilea mandat. PNL a refuzat.
Deocamdata. Alianta anti-Basescu este o miscare logica, as spune chiar
obligatorie pentru PSD, daca vrea sa acceada la putere rapid. Dl
Basescu si partidul prezidential pot fi infrinti numai prin coalizarea
tuturor celorlalte forte politice. Daca as fi fost pesedist, as fi
propus liberalilor aceasta alianta. La fel, daca as fi fost penelist,
as fi refuzat propunerea. Asadar, mi se pare ca ceea ce s-a intimplat
joi seara este cit se poate
de firesc. Si totusi, e ceva bizar in toata aceasta constructie politica, propusa de PSD.
Am
aflat ca pesedistii au propus penelistilor ca alianta lor sa se
numeasca „Alianta pentru Democratie“ sau „Alianta Impotriva
Totalitarismului“ sau „un alt nume de genul asta, cu impact“. Ei bine,
pesedistii care au facut aceasta propunere sint dnii Ion Iliescu,
Adrian Nastase (inteleg ca fostul premier este autorul ideii) si Mircea
Geoana.
Stiu ca partidele pun vorbe mari in sigle. Nu exista
constructie politica fara vorbele „democrat“, „national“, „crestin“,
„popular“ etc. Oricum, nimeni nu mai baga de seama cuvintele imense de
pe bannerul de la intrarea in orice sediu politic. Dar, chiar si asa,
ridicolul te izbeste in acest caz. Sa marsaluiesti intr-o alianta
pentru democratie umar la umar cu dl Adrian Nastase inseamna sa cultivi
absurdul cu un tupeu orbitor.
De la putin stiuta teza de
doctorat despre drepturile omului scrisa in anii ’80 (de s-ar publica,
cu delicii democratice s-ar citi, va garantez!) pina la regimul
faraonic instituit in 2001-2004, dl Nastase s-a dovedit a fi un iubitor
devotat al democratiei. Si atunci cind l-a invitat pe dl Basescu la
fuziune sau la puscarie (prin 2002, parca), si atunci cind stabilea in
sedinte de partid cum se coreleaza mersul dosarelor in justitie cu
aparitiile comentatorilor „prieteni“ in presa, si atunci cind patrona
falsificarea referendumului din 2003, dl Nastase iubea democratia.
Acum, iata, cu pretul onoarei pesediste (lucru mare!), dl Nastase apara
democratia. Abia retin o lacrima... Despre legatura dintre dl Iliescu
si democratie, nu mai e nimic de spus. Istoria a vorbit prea mult
despre asta. Cum in acest front dl Geoana nu conteaza defel, trecem la
linia a doua a celor gata sa moara pentru democratie: dnii Hrebenciuc,
Mitrea, Cozminca, Vacaroiu, Mazare, Oprisan. Nu e de mirare ca
liberalii au refuzat aceasta tovarasie. Caci tovarasie este!
Sever Voinescu (Cotidianul)