Cand PD a iesit (a fost scos) de la guvernare, am constatat simplu ca
toata lumea e la putere. PNL (impreuna cu UDMR) guverna, dar acest lucru nu era
posibil fara sprijinul PSD, al PC si, mai rar, chiar al PRM, in cadrul a ceea ce
s-a numit coalitia anti-Basescu. Pe de alta parte, PD pastra multe persoane in
conducerea institutiilor descentralizate ale statului. Miscarea PD a fost abila
si calculul simplu. Din 1996 incoace, permanent opozitia a ajuns la putere,
nici un partid (coalitie) nereusind sa obtina guvernarea pentru un al doilea
mandat consecutiv. Deci, cine vrea sa preia puterea la sfarsitul lui 2008 (inceputul
lui 2009) trebuie sa fie in opozitie pana atunci. Ceea ce PD a executat fara cracnire.
Ca sa fie perceput in opozitie, PSD trebuia sa tranteasca guvernul, ceea ce
i-ar fi dat painea si cutitul lui Traian Basescu. Asa ca PSD a acceptat
guvernul minoritar PNL-UDMR, iar liberalii si-au vazut de guvernare mizand pe
obtinerea unor performante care sa le ofere un scor foarte bun la viitoarele
alegeri si (de ce nu?) o posibila participare la o noua guvernare bazata pe o
alianta. Intre timp, spaima anticipatelor nu mai are sens, PSD e in situatia de
a tranti guvernul, daca Basescu se angajeaza ca va fi cuminte (nu mai conteaza
ca nu se tine de cuvant) iar liberalilor nu le-ar prinde de loc rau sa fie si
ei in opozitie pentru a ataca alegerile din pozitia de victima. Daca proaspata
motiune de cenzura a PD va fi votata, guvernul PNL-UDMR cade, dar va administra
cu puteri minimale tara pana la numirea unui nou guvern sau pana la dizolvarea
parlamentului, ceea ce nu se va intampla, deci va ramane la putere dar fara
putere pana la alegeri, asa ca-si va da demisia, a carei acceptare va fi amanata
s.a.m.d. Oricum, pana nu se termina summit-ul NATO nu se intampla nimic, apoi incepe
campania pentru alegerile locale. Cu siguranta, nici Traian Basescu, nici PD-L
nu (mai) vor caderea guvernului Tariceanu. E foarte bine asa, PD vrea sa castige
alegerile, ceea ce probabil se va intampla, dar mai vrea sa si guverneze, ceea
ce, in cazul in care nu obtine peste 50 % din voturi, presupune aliante in care
e usor de bagat de seama ca nimeni nu se va baga. Actuala criza politica anunta
cu claritate viitoarea criza politica, daca absenta unei majoritati (confortabile)
poate fi definita asa. Experienta ultimei perioade a aratat insa ca masinaria
merge si cu un guvern minoritar. Iar un partid (PSD) poate face in opozitie
(legea pensiilor) ceea ce n-a fost in stare cat era la putere. De aceea, jocul
ramane deschis, iar sperietura cu criza nu mai impresioneaza pe nimeni, poporul
care dorea linistea nu mai conteaza (nu mai voteaza), iar cei care voteaza vor
sa nu se plictiseasca. De aceea, nu cine mai sta nitel la putere (o putere atat
de relativa, cum se vede) conteaza, ci important e ce se va castiga la alegerile locale, in special fotoliile primarilor marilor orase.
Scandalul se poarta pe tema caderii (la fel de iminenta si de improbabila) a
guvernului Tariceanu, batalia e insa pentru singurele alegeri uninominale care
functioneaza. De la distanta, PD-L sta cel mai bine si si-a facut cel mai bine
lectiile, iar PNL (vezi candidatura lui Adomnitei la Iasi) pare a nu pricepe ca
guvernarea (centrala) trece iar primariile si consiliile locale sunt permanent
la guvernare in plan local. Toata lumea vrea sa fie in opozitie la nivel
central (ca sa castige puterea) dar nimeni nu vrea in opozitie la nivel local
(ca sa nu piarda puterea). Perioada care urmeaza va fi clarificatoare pentru
capacitatea partidelor de a aborda responsabil si chiar stiintific tema selectiei
candidatilor. Si va sanctiona orgoliile si coteriile, cu consecinte imediate la
locale si pe termen lung la alegerile generale. Pentru unele partide, consecintele vor fi definitive, intrarea lor in parlament fiind
substituita cu intrarea in istorie.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti