Mai vizibil la Bucuresti, mai pe tacute si pe inghesuite in multe localitati din tara, partidele rasarite s-au intrecut in a furniza candidati-surpriza, fie pentru a-si epata electoratul (campion PDL), fie pentru a potoli certurile interne (campion PSD), fie pentru ca au convingerea ca doctrina e mai tare decat perisabilii sai promotori (campion PNL).
PDL, daca are norocul (ghinionul) sa-i puna primari si presedinti de consiliu pe actualii candidati, va trebuie sa inventeze o alta conducere a partidului si sa scoata ,din inepuizabila sa rezerva de cadre, figuri cu totul noi pentru alegerile de la toamna, sau, asa cum s-a mai intamplat in scurta dar glorioasa sa istorie, sa-i scoata, daca ajunge la guvernare, pe proaspetii sai primari si sa-i faca ministri, urmand ca alti Videni sa continue maretele proiecte cu care antecesorii lor au sedus electoratul unitrandafiriu.
La PSD, opera complexa de autodevorare continua, unul dintre liderii cu carisma, buna stiinta de carte, bun simt si pricepere, chiar potential presedinte de partid (de aici i s-o fi tras?), l-am numit pe Cristian Diaconescu, a fost aruncat in lupta pentru fotoliul de primar al Capitalei spre a se face pofta lui Vanghele care nu si nu-l vrea pe Oprescu (un candidat cu sanse reale) dar care n-a scapat de ce se temea pentru ca poate pierde usor alegerile pentru primaria sectorului 5, fie si numai daca Sebastian Bodu, specialist in control financiar si contracandidat pentru aceeasi primarie, va promite ca le ofera locuitorii sectorului cel mai amarat din Capitala, lista completa cu ce s-a furat.
PNL si-a desemnat calm candidatii, renuntand totusi la catastrofe gen Inimaroiu, convins ca, daca a putut guverna patru ani, si chiar cu rezultate, cu ministri precum Cioroianu, Chiuariu, Adomnitei, va oferi si primariilor persoane mai sterse dar in spatele carora va functiona masinaria unsa bine cu doctrina liberala, eficienta prin ea insasi asa cum trebuie sa intelegem si noi prin noi insine. In plus, daca Oprescu sau alti pesedisti mai candideaza si impart voturile cu Diaconescu, atunci Ludovic Orban se poate plasa pe locul al doilea si n-ar fi vreun miracol ca Vasile Blaga, chiar plasat pe primul loc (s-a mai intamplat!) sa piarda finala in care voturile anti-PDL ar deveni voturi pro-PNL.
Acest scenariu functioneaza la o scara mai mare, candidatii PDL, unii foarte bine plasati, riscand ca, daca nu castiga din primul tur, sa ramana izolati intr-un al doilea tur in care PSD si PNL (dar si PC si ce-o mai fi) se sprijina reciproc. Evident, in plan local vor fi si alte intelegeri, acolo sunt prietenii si interese care vor construi tot felul de aliante deosebite de cele la nivel national.
Si partidele amuzante au desemnat candidati, viitorul (im)posibil primar al Bucurestilor de la PNG declarand, de pilda, ca va deschide toate usile primariei ca sa intre nevoile oamenilor peste el (de, gustul omului!). PRM are emotii si candidati construiti pe emotii si nostalgii (cum ar fi respectabila arhitecta Petrescu, cea care a proiectat Casa Republicii) dar problema sa e daca va mai intra in parlament. PC mizeaza pe promovarea femeilor (unele remarcabile) pentru functiile alese direct, iar PNT-CD nu-si gaseste cu nici-un chip lideri care sa-l readuca in actualitate, multumindu-se cu istorica sa aura, care a capatat insa, gratie liderilor liliputani si galagiosi de care s-a invrednicit, aerul de produs consumat.
Ceea ce n-au prea gandit acei strategi de imagine si de alte domenii care conduc din umbra demersurile partidelor e ca Romania mai are si altceva decat candidatii-surpriza ai domniilor lor: un electorat-surpriza, adica unul din ce in ce mai greu de previzionat, cititi va rog de manipulat.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti