Cand plecau de la templu, Evanghelistii descriu ca „Iisus si ucenicii“ se duceau la Muntele Maslinilor, care era in fata templului (cf. Matei 24,3 si Marcu 13,3), unde cauta sa-i invete neincetat, pana noaptea tarziu: „Ziua, Isus invata pe popor in Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea in muntele care se cheama, Muntele Maslinilor“ (Luca 21,37), si apoi se ducea la casa lui Lazar din Betania sa doarma restul noptii care mai ramasese. Deci, Mantuitorul Iisus Hristos toata viata Sa, a pus-o in slujba invatarii poporului si a ucenicilor calea mantuirii, iar in ultimile zile ale vietii Sale pamantesti, Isi invata ucenicii pana noaptea tarziu, pe Muntele Maslinilor. Si fiind primavara, ne dam seama ce frumusete era la apus de soare pe Muntele Maslinilor!
- Acest adevar, ca Iisus si ucenicii Sai, erau la templul din Ierusalim, in fiecare zi, si in ultima Saptamana a vietii Sale pamantesti, o stim chiar din afirmatia Lui cand se apara in fata judecatorilor nedrepti, zicand: „…In toate zilele sedeam in mijlocul vostru, si invatam poporul in Templu, si n-ati pus mana pe Mine“ (Matei 26,55). „In toate zilele am fost la voi, si invatam pe oameni in Templu, si nu M-ati prins. Dar toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca Scripturile“ (Marcu 14,49). „In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului“ (Luca 22,53). „Iisus i-a raspuns: «Eu am vorbit lumii pe fata; totdeauna am invatat poporul in sinagoga si in Templu, unde se aduna toti Iudeii, si n-am spus nimic in ascuns»“ (Ioan 18, 20).
Revenind la vestirea Patimilor si alte invataturi mantuitoare in templu, Iisus s-a intors iarasi in Betania, in timp ce la Ierusalim, in curtea arhierului Caiafa, care era in functie anul acela, se pregatea complotul de prindere si de ucidere a lui Iisus.
Asadar, Iisus si ucenicii, ajungand in Betania, Evanghelistii: Matei 26,6-16 si Marcu 14,1-11, relateaza ca s-au dus in casa lui Simon Leprosul din Betania, si ce s-a intamplat acolo, dupa Scriptura care prezinta, astfel: „Si fiind El (Iisus) in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie, avand un alabastru cu mir de nard curat, de mare pret, si spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mahniti intre ei, zicand: Pentru ce s-a facut aceasta risipa de mir? Caci putea sa se vanda acest mir cu peste trei sute de dinari si sa se dea saracilor. Si carteau impotriva ei. Dar Iisus a zis: Lasati-o. De ce ii faceti suparare? Lucru bun a facut ea pentru Mine. Ca pe saraci totdeauna ii aveti cu voi, si oricand voiti, puteti sa le faceti bine, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. Ea ce a avut de facut a facut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre inmormantare! Adevar zic voua: Oriunde se va propovadui Evanghelia, in toata lumea, se va spune si ce a facut aceasta spre pomenirea ei“ (Marcu 14,3-9).
Sigur ca unul dintre cei ce au protestat la ungerea cu mir de nard curat a Domnului a fost Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece. Aceasta rezulta din faptul ca indata dupa aceasta Iuda a plecat la marii arhierei sa-L vanda pe Iisus, astfel: „Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca sa-L vanda pe Iisus“ (Marcu 14,10). Plecarea lui Iuda pentru vanzarea Domnului a fost binevenita arhiereilor, pentru ca ei chiar se adunasera in curte la Caiafa sa se sfatuiasca cum sa-L omoare pe Iisus, dupa cum am vazut mai sus. Ajuns Iuda Iscarioteanul la arhierei, i-a intrebat: „Ce voiti sa-mi dati si eu Il voi da in mainile voastre? Iar el s-a invoit cu ei pentru treizeci de arginti! Si de atunci cauta un prilej potrivit ca sa-L dea in mainile lor“ (Matei 26,15-16). Ce tradare si vanzare strigatoare la cer.
Dar ceilalti ucenici dupa ce Iisus le-a explicat ca ceea ce a facut femeia cu mirul de nard pus pe capul Lui a fost pentru inmormantarea Lui, au fagaduit sa dea bani femeii pe el, ne descopera Scriptura: „Si auzind ei s-au bucurat si au fagaduit sa-I dea bani. Si el (Iuda) cauta cum sa-L dea lor la timp prielnic“ (Marcu 14,11).
Meditatie. De ce Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece ucenici, care trei ani, trei luni si douazeci de zile, a fost cu Iisus, a putut sa-L vanda? Pentru ca nu a ascultat si nu a considerat cu sinceritate invatatura dumnezeiesca, ci a judecat pana si pe Invatatorul sau Dumnezeiesc – Iisus Hristos – si astfel a intrat Satana in el. Mai exact, iata, raspunsul Scripturi: „Si a intrat Satana in Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numarul celor doisprezece. Si ducandu-se, el a vorbit cu arhiereii si cu capeteniile oastei, cum sa-L dea in mainile lor. Si ei s-au bucurat si s-au invoit sa-i dea bani. Si el a primit si cauta prilej sa-L dea lor, fara stirea multimii.“ (Luca 22,3-6). Fara stirea multimii pentru ca el stia cat de mult Domnul este iubit de popor caruia ii facuse atata bine.
Deci, sa fim in viata cu luare aminte la ascultarea si considerarea Cuvantul lui Dumnezeu si la sinceritatea cu care il primim pentru ca Diavolul care racneste ca un leu cauta sa-i prinda chiar pe cei alesi, caruia trebuie sa-i stam impotriva, tari in credinta (cf.1Petru 5,8-9) .
In Iisus Hristos s-au implinit toate proorociile spre mantuirea lumii, ca urmatoarea prin proorocul Ieremia: „Atunci s-a implinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: „Au luat cei treizeci de arginti, pretul celui pretuit pe care l-au pretuit unii din fiii lui Israel“ (Matei 27,9). Ori cum proorocea Zaharia din partea lui Dumnezeu cu privire la Mesia, zicand: „… Si Mi-au cantarit, ca plata, treizeci de arginti“ (Zaharia 11,12).
Dar mai bine ar fi fost pentru Iuda de nu s-ar fi nascut, in urma vanzarii pe care a facut-o, zice Domnul Iisus, astfel: „Fiul Omului, negresit, Se duce dupa cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vandut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el, sa nu se fi nascut“ (Marcu 14,21). Cata intelepciune salvatoare ar fi pentru om daca s-ar gandi, inainte de a face raul, la urmarile catastrofale in viata lui, caci atunci ar sta tare in credinta in Dumnezeu. Si vazand Iuda ca Iisus a fost legat si condamnat la moarte a mers la arhierei si a zis: ca a vandut sange nevinovat si a aruncat argintii in templu si a plecat si s-a spanzurat (cf. Matei 27,1-10)!
Protestul lui Iuda Iscarioteanul, cu privire la alta ocazie, cand Maria a luat o litra de mir de nard curat si a uns picioarele lui Iisus, in casa lui Lazar din Betania, cu sase zile inainte de Pasti, s-a aratat vadit si l-a descoperit ca este nesincer, viclean si chiar hot, dupa cum ne descopera Scriptura: „Iar Iuda Iscarioteanu, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era un hot, si avand punga, lua din ce se punea in ea“ (Ioan 12,1-6). La care Iisus cu iubire a zis: „Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat“ (Ioan 12,7).
Meditatie asupra pacatului. Sf. Scriptura ne descopera: „Fiindca plata pacatului este moartea: iar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Iisus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6,23). Salvarea omului de la „plata pacatului care este moartea“, consta in intoarcerea de la pacat la Dumnezeu, cu cainta, si sa primeasca „darul lui Dumnezeu care este viata vesnica“! Dovada este femeia pacatoasa cu mirul de nard la Iisus. Iata, Evanghelia.
In trei cazuri gasim in Sfanta Scriptura cand femeile credincioase cu sufletul inundat de iubire si recunostinta pentru Marele nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos, au mers si au pus mir de mare pret pe El: Odata in Miercurea, din Saptamana Patimilor a vanzarii lui Iisus, in casa lui Simon Leprosul (cf. Marcu 14,1-11), cu sase zile inainte de Pasti, in casa lui Lazar din Betania, pe care il inviase din morti (cf Ioan 12,1-11), si in casa unui fariseu care l-a invitat la masa, unde a venit la Iisus o femeie pacatoasa din cetate cu un vas de alabastru de mir si care a plans la picioarele lui Iisus si udandu-le cu lacrimi le-a sters cu parul capului si le-a uns cu mir (cf.Luca 7,36-50).
Daca primele doua cazuri de femei credincioase care au pus mir de nard curat pe Domnul Iisus, au facut-o din iubire si recunostinta pentru mantuirea care a adus-o si dupa planul lui Dumnezeu pentru inmormantarea Lui (cf. Marcu 14,7 si Ioan 12,7), al 3-lea caz de femeie care a plans la picioarele lui Iisus si le-a udat cu lacrimi si cu parul capului ei le-a sters si le-a uns cu mir, a facut din sentimentul profund de smerenie, de parere de rau si cainta cu lacrimi curgand din ochii ei pe picioarele lui Iisus, pentru pacatele facute!
Stim ca a fost pacatoasa pentru ca in primul rand fariseul vazand aceasta a zis in sinea lui: „Si vazand fariseul care Il chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine este si ce fel de femeie care se atinge de El, ca este pacatoasa.“ (Luca 7,39). Iar Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos, Care era si Dumnezeu adevarat, nu numai Om, a stiut ce a gandit fariseul in sine despre El, si a raspuns astfel: „Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Simone (Petru), am sa-ti spun ceva. Invatatorule, spune, a zis el. Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci. Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci care dintre ei il va iubi mai mult? Simon, raspunzand, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Si intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste. Si a zis ei: Iertate iti sunt pacatele. Si au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: Cine este acesta care iarta si pacatele? Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace.“ (Luca 7,40-50).
Stimate cititorule, noi care la fel am vandut pe Domnul Iisus, mai mult sau mai putin, prin necredinta noastra, de atatea ori in viata, ca si de fapt toti oameni de la o margine a pamantului la cealalta, si am pacatuit mult ca femeia care a plans pentru pacatele ei; hai, in aceasta vreme a Postul Mare al Sf. Pasti, si a Saptamanii Sf. Patimi a lui Iisus, pentru pacatele lumii intregi, sa luam exemplul femeii din Evanghelie si sa cadem si noi la picioarele lui Iisus rastignit pe Cruce pentru pacatele noastre si sa ne caim cu lacrimi de pocainta si Domnul Dumnezeul si Mantuitorul Iisus Hristos, ne va dezlega de pacate ca pe femeia pacatoasa, zicand: „Iertate iti sunt pacatele tale… Credinta ta te-a mantuit, mergi in pace“ ( cf. Luca 7,48-50).
Pentru ca Nu omul care este in stare buna de sanatate si materiala astazi este fericit, pentru ca maine poate sa fie nefericit, ci omul caruia I s-au iertat faradelegile si I s-au acoperit pacatele, pentrui ca s-a cait, ne zice Dumnezeu in Scriptura: „Fericiti sunt carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele. Fericit barbatul, caruia nu-I va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug“ (Psalm 31,1-2). De ce? Pentru ca nu va trebui omul sa plateasca pentru pacatele sale prin suferinta, ci va plati Domnul Iisus Hristos prin Jertfa Sa de pe Crucea Golgotei, in urma Credintei si intoarcerii lui la Dumnezeu, cu cainta pentru iertarea pacatelor.
Din casa lui Simon Leprosul, dupa obicei, si dupa cum relateaza Evanghelistii, precis ca Iisus si-a luat ucenicii si au mers iarasi la Muntele Maslinilor, pentru ultimele invataturi mantuitoare din ziua de Miercuri, si apoi sa mearga si sa doarma putin in casa prietenului lor Lazar din Betania, inainte de Marea zi de Joi, cu un program atat de incarcat pentru salvarea lumii.
De Mentionat: Aceasta zi de Miercuri, din Saptamana Sf. Patimi a Domnului Iisus, pentru mantuirea lumii, a ramas in istoria mantuirii neamului omenesc, ca cea mai trista zi a vanzarii, in care omul a putut vinde prin cooperare cu diavolul, pana si pe Dumnezeu, care s-a facut Om, in persoana Divina-Umana, a lui - Iisus Hristos - pentru mantuirea lui din moartea pacatelor! De aceea Biserica a asezat ziua de Miercuri, ca zi de Post si Rugaciune, in fiecare saptamana din cursul anului, pentru a se cai omul de pacatele sale inaintea lui Dumnezeu.
Dupa aceasta Mentiune dureroasa, putem sa vedem ce a facut Iisus pentru mantuirea omului si ce a facut omul pentru vanzarea si rastignirea propriului Salvator si Mantuitor Iisus Hristos, in ziua de Miercuri, ca si in toate celelalte din Saptamana Patimilor.
Lacrimi! Lacrimi! Lacrimi! Si, iarasi, Lacrimi, omule, toata viata, la Crucea lui Iisus, si NU ar fi deajuns. Fii binecuvantat.
Cateva Reflectii
Dupa ce am vazut in mare aspecte din Viata lui Iisus, in zilele de Luni, Marti si Miercuri, din ultima Saptamana a vietii Sale pamantesti, este de folos sa mai poposim si sa mai reflectam la cateva aspecte din vremurile istorice ale lui Iisus.
Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos – Logosul lui Dumnezeu (cf. Ioan 1,1-14), venise in aceast Univers al creatiei Sale, pentru a restabili Imparatia lui Dumnezeu prin Har, pe care omul a pierdut-o inca prin caderea protoporintilor neamului omenesc, Adam si Eva, cand Dumnezeu a fagaduit trimiterea unui Mantuitor (Facere 3,15). Primul mesaj a lui Iisus, cand a venit vremea sa iasa la propovaduirea Evangheliei mantuirii, a zis: „El zicea: „Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor.“ (Matei 3,2). Iar la Sf. Evanghelist Marcu gasim: „El zicea: „S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va, si credeti in Evanghelie.“ (Marcu 1,15).
In ce context Iisus aducea acest Mesaj divin? Iata, contextul istoric si politic. Provincia Iudea era sub stapanirea Imperiul Roman, cu guvernatorul Pontiu Pilat, care nu stia cum sa stapaneasca aceasta provincie atat de tulburata. De frica Cezarului de la Roma sa nu-si piarda pozitia s-a lasat inpins de arhiereii si carturarii vremii sa-L dea pe Iisus la rastignire, desi a spus: „Pilat a iesit iarasi afara si a zis Iudeilor: „Iata ca vi-L aduc afara, ca sa stiti ca nu gasesc nici o vina in El.“ (Ioan 19,4). Dar arhierei si slujitori, strigand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! L-a dat pe Iisus lor sa-L rastigneasca!(cf. Ioan 19,1-18).
Irod Antipa, un om orb spiritual si incoronat rege, tremurand in fata Romei, stapaneste peste Galileia. Pentru acest biet rege, orb spiritual, nu exista faradelege. El savarseste crima dupa crima. Irod Antipa a taiat si capul Sf. Ioan Botezatorul, astfel: „Dar carmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui sau Filip, si pentru toate relele pe care le facuse Irod.“ (Luca 3,19). Din cauza aceasta Irodiada il ura pe Ioan si voia sa-l omoare. Prilejul a venit la un mare ospat a zilei de nastere a lui Irod, cand fiica ei Salomeia, pentru dansul in fata lor, i-a cerut dupa sfatul mamei sale, capul lui Ioan, care era intemnitat. Irod a hotarat sa-I taie capul lui Ioan si I l-a dat fetei pe tipsie si fata l-a dat mamei sale! (cf. Marcu 6,17-29). La ospatul lui Irod erau capeteniile oastei si mai marii Galilei care au luat parte la nebunia diavoleasca a lui Irod. Asa se pateaza cu varsari de sange in vremurile istorice mai marii lumii la petrecerile imbuibate. Dar, fericiti sunt cei care inteleg, ce zice Iisus „Fericiti sunt cei curati cu inima, ca aceea vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5,8). Iar cand a auzit Irod de minunile facute de Iisus, a zis: ca este Ioan Botezatorul la care el i-a taiat capul si s-a sculat din morti! (cf. Marcu 6,14-16).
- Iar contextul religios al vremii Mantuitorului era tot atat de intunecat ca cel politic. Arhiereii, fariseii si carturarii vremii se gaseau intr-o decadere religioasa mare, care pentru a vedea este bine sa citim „Vaiurile“ prin care Iisus ii mustra si le deplange situatia (cf. Matei 23,13-36). Cand Iisus a zis multimilor de oameni, ca farisei si carturarii s-au asezat in scaunul lui Moise, a mentionat: sa asculte ce zic ei, pentru ca erau invataturile proorocilor dinainte, dar sa nu faca ce fac ei, care pun sarcini grele pe umerii oamenilor, dar ei nu le ating nici cu degetul, ci sa stie ca Invatatorul lor este Hristos, iar ei sunt frati (cf. Matei 23,1-12). Ei cautau sa-L omoare pe Iisus ca sa nu le schimbe situatia prin invatatura Evangheliei, care restabilea Imparatia lui Dumnezeu in lume. Iisus propovaduia o Nastere din Nou a omenirii, din apa si din Duhul Sfant, precum i-a vestit marelui invatator a lui Israel, Nicodim, care venise sa-L intrebe pe Iisus de Imparatia lui Dumnezeu (cf. Ioan 3,1-15). Intr-o asemenea imparatie a intunericului din lume in care a venit Iisus, a zis: „Vi se pare ca am venit sa aduc pace pe pamant? Va spun nu, ci dezbinare.“ (Luca 12, 51). Da, Iisus nu a venit sa lase oamenii in viata de intuneric, ci sa desparta lumina de intuneric ca la creatie (cf. Facere 1,18), pentru ca in intuneric oamenii vad lucrurile in valorile lor invers, dupa Scriptura care descopera: „Vai de cei ce numesc raul bine, si binele rau, care spun ca intunericul este lumina, si lumina intuneric, care dau amaraciunea in loc de dulceata, si dulceata in loc de amaraciune!“ (Isaia 5,20), cum vad si oameni din vremurile noastre valorile gresite: raul bine si intunericul lumina! De aceea, Mantuitorul a mai zis pe aceasta linie: „Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie aprins!“ (Luca 12,49). Da, Iisus a venit sa arunce focul harului ceresc care curata lumea de pacat, dar nu o mistuie, ci o inoieste spre o viata de lumina. Si cat ar fi vrut sa fie aprins acel foc dumnezeiesc in sufletele oamenilor, care sa produca o revolutie spirituala a eliberarii de sub puterea intunericului pentru a trece in Imparatia luminii, a Fiului dragostei Sale (cf. Colos. 1,13). Iar celor care nu au iesit de sub puterea intunericului si L-au rastignit, le-a zis: „In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului.“ (Luca 22,53). Iisus Hristos: Lumina lumii (cf. Ioan 8,12); Iisus Hristos: Viata si lumina oamenilor; Iisus Hristos: lumina care lumineaza in intuneric si intunericul nu o poate cuprinde (cf. Ioan 1,4-5). Aceasta era, in mare, vremea istorica si omenirea cu pacatele ei sub puterea intunericului de tot felul de faradelegi, la care am zis ca este de folos sa o cunoastem si sa reflectam asupra ei. Intr-o asemenea lume a vietii de intuneric a trimis Iisus deodata saptezeci si doi de ucenici, cate doi in fiecare oras, ca sa aprinda focul purificator al Imparatiei lui Dumnezeu, zicandu-le: Secerisul este mult, dar lucratorii putini; Mergeti, Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor, sa vindecati pe cei bolnavi, sa scoateti duhurile rele; Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrasmasului si nimic nu vi se va intampla si sa ziceti: „S-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu“ (cf. Luca 10,1-20).
Dupa Invierea Sa, si trimiterea Duhului Sfant peste Apostoli, Iisus i-a trimis la propovaduirea Evangheliei, cu putere de mantuire pentru tot cel ce crede, si asa de la Ierusalim in Europa si in toata lumea s-a semanat semanta cuvantului lui Dumnezeu, a Imparatiei cerurilor, care cum a asemanat-o cu semanta grauntelui de mustar care este cea mai mica, dar care creste si se face mare si face ramuri de pot salaslui pasarile cerului (cf. Marcu 4,30-32), popoarele pamantului. Asa s-a semanat semanta Imparatiei Harului lui Dumnezeu pe pamant si s-a nascut Biserica crestina in atatea popoare spre mantuirea in har, credinta, si fapte bune in Hristos Iisus.
Cand Iisus-Dumnezeu, Cel Inviat, a trimis Apostolii la propovaduire le-a zis: „Si apropiindu-se Iisus, le-a vorbit lor, zicand:«Datu-Mi-S-a toata puterea in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand invatati toate neamurile botezandu-le, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului.Amin.»“ (Matei 28,18-20). Mergand, Apostolii Domnului, in toata lumea de atunci au propovaduit Evanghelia la toata faptura, precum le-a zis (cf. Marcu 16,15), si s-a implinit alta Scriptura profetita, care a zis despre ei: „In tot pamantul a iesit vestirea lor, si pana la marginile lumii cuvintele lor“ (Psalm 18,4).
Astazi, in secolul douazeci si unu, omenirea este confruntata cu alti carturari, a rastignirii lui Iisus, dar de data aceasta a Invataturii lui Hristos, prin a o scoate afara din viata oamenilor, ca lumea sa nu mai creada in Iisus, cum cautau cei de atunci. Dar sa nu ne temem, ci sa stim si sa credem ca este „ceasul intunericului lor“ ca celor dinainte si Biserica lui Hristos nici portile iadului nu o vor birui, ne asigura Domnul Iisus (cf. Matei 16,18). Iar privind unele contexte religioase si politice ale vremii noastre, putem vedea ca sunt tot atat de intunecate ca in vremea lui Iisus, prin invataturile si deciziile care le dau in viata oamenilor.
Asadar, dupa toate pana aici, sa ramanem mai departe in Post si Rugaciune in Saptamana Sfintelor Patimi a Domnului si sa urmam viata si Invatatura lui Iisus in continuare in zilele de: Joi, Vinerea Mare si Sambata, nedepartandu-ne de slujbele Bisericii.
Un alt Articol care va prezenta aceste zile in continuare va apare in ziarul “Romanian Times” din Portland. Iar amandoua le veti putea gasi in Website meu: www.preotaurel.sasfamily.com
Sa ramanem, dar, in credinta si nadejdea ca desi mai marii lideri ai poporului de atunci, ca si marii lideri ai popoarelor de azi, Il dau pe Iisus sa fie rastignit, El a Inviat si ne mantuieste ne-ncetat, dupa Scriptura care ne asigura: „Si-L vor da in mainile Neamurilor, ca sa-L batjocoreasca, sa-L bata si sa-L rastigneasca; dar a treia zi va Invia.“ (Matei 20,19), si cu moartea pe morte calcand, a daruit viata lumii Sale. Amin.
Preot Paroh Aurel Sas
Biserica Ortodoxa Romana Sf. Gheorghe
Las Vegas, Nevada