Drumul spre imunitatea absoluta
Procedurile judiciar-parlamentare in care au ajuns dosarele ministrilor
si ale fostilor ministri care sunt si parlamentari sunt la un pas de a
institui prin cutuma, si nu prin lege, imunitatea absoluta in fata
legii a unui numar restrans de oameni. Atunci cand au croit Constitutia si legile
ulterioare, parlamentarii au fost suficient de neglijenti, ca sa nu
spunem altfel, incat nu au prevazut si mecanismele prin care cele doua
Camere avizeaza inceperea urmaririi penale a ministrilor care sunt si
parlamentari. Au schitat o procedura doar in cazul in care presedintele
da avizul, dar si aceea s-a dovedit partial neconstitutionala.
Detaliile
procedurilor din Parlament le-au lasat in plata Domnului, dar cum
Dumnezeu avea alta treaba, s-au trezit ca li s-a intors cartoful
fierbinte in maini: cum dam avizul astfel incat sa fie pastrat si
secretul anchetei, ca asa cere Codul de Procedura Penala, dar sa si
stim pe ce anume ne dam votul? Pentru a impaca cele doua cerinte
ireconciliabile, Comisia Juridica si-a propus sa instituie „o cutuma“,
cum a spus Sergiu Andon, si a inventat o subcomisie formata din sapte
arhangheli care va putea studia dosarele primite de la Parchete.
Totodata,
a lasat si celorlalte sute de parlamentari sansa de a le studia, sub
supravegherea unuia dintre arhangheli, pe baza de cerere scrisa si
motivata.
Motivata cum? Si cine decide care cerere e motivata si care nu? Iar detalii lasate pe seama lui Dumnezeu.
Cunoscandu-i
foarte bine pe politicienii nostri si avand la indemana o sumedenie de
antecedente, putem estima cu o aproximatie multumitoare ceea ce urmeaza
sa se intample. In mod evident, multi parlamentari vor dori, si chiar
vor reusi, sa vada dosarele, pentru ca simplul fapt ca vor sa voteze in
cunostinta de cauza e un motiv suficient de puternic. Daca cei vizati
de dosare vor putea fi impiedicati sa le vada, e mai degraba probabil
ca se vor gasi destui prieteni politici care le vor impartasi
suspectilor impresii din probele procurorilor.
Mai mult, e de
asteptat ca destui dusmani politici sa strecoare in presa detalii
picante, pentru ca e an electoral, dar nu numai pentru asta, iar presa
nu se va putea abtine sa nu le publice. Din acel moment, caracterul
secret al anchetei va fi definitiv compromis si pasul urmator e iarasi
usor de ghicit. Ministrii cu dosare vor putea ridica exceptii in fata
Curtii Constitutionale sau in fata oricarei alte Inalte Curti si sa se
planga ca a fost incalcat Codul de Procedura Penala sau ca le-au fost
incalcate prezumtia de nevinovatie, drepturile omului si alte drepturi
pe care le vor dibui avocatii lor. Judecatorii vor putea infirma
ancheta, cum au mai facut-o deja, vor dispune refacerea cercetarilor,
iar asta nu se va putea face decat cu avizul Camerelor.
Or,
acolo asteapta iar arhanghelii, amicii si inamicii politici, care vor
putea prejudicia la nesfarsit secretul oricarei anchete prin procedura
stabilita in aceste zile. Cercul vicios devine perfect si imposibil de
rupt. Sursa lui e chiar in Constitutie, in paragraful care se refera
exact la faptul ca o gloata parlamentara e chemata sa voteze politic,
cu o majoritate de doua treimi, chestiuni de finete, de natura strict
juridica. Se aboleste astfel, pentru un numar restrans de oameni,
sanatosul principiu al separatiei puterilor in stat si, prin cercul
vicios descris mai sus, se instituie practic imunitatea absoluta.
Prin
urmare, nu ne ramane decat sa asteptam sa vina cineva si sa declare
neconstitutionala insasi Constitutia. Cine? Poate Dumnezeu…
Liviu Avram - Cotidianul