Premierului Calin Popescu Tariceanu nu ii este teama de criza financiara americana, care a traversat intreaga lumea si a tras in jos economia globala, ci de starea proasta a infrastructurii din Romania, dupa cum a declarat el.
"Personal, nu mi-e foarte teama de ceea ce se intampla in momentul de fata pe pietele financiare mondiale, aceasta turbulenta, cum a fost numita in limbaj eufemistic, care a afectat o parte din pietele financiare din Statele Unite si din Europa", a spus premierul cu o ocazia unei vizite la Academia de Studii Economice (ASE).
Bursa romaneasca sau piata imobiliara au indicat insa o cu totul alta poveste. Nici bancile nu au scapat de efectele “bolii” americane a creditelor neperformante. Bursa a cazut, leul a cazut (“ajutat” si de neincredere investitorilor din cauza crizei SUA) iar dobanzile la credite au urcat.
Premierul a adaugat ca ii este mai degraba teama de starea in care se afla infrastructura din Romania, care este “neadecvata” ritmului de crestere economica din Romania. De cealalta parte a baricadei, mediul privat sustine nu ca este “”neadecvata”, ci ca este de-a dreptul o piedica in dezvoltarea economiei. Exemplele pot incepe de la transportatorii care pierd milioane de euro pentru ca se deplaseaza prea incet cu marfa pana la marile fabrici sau pana la dezvoltarea comertului cu alte state europene.
Criza americana nu a influentat direct Romania ci a declansat un val generalizat de panica in randul investitorilor, care au vandut cat mai repede parti importante din activele pe care le aveau (in special din statele emergente, considerate mai riscante), ceea ce a tras in jos si bursele si pietele imobiliare locale.
Inca de la sfarsitul anului trecut investitorii straini au inceput sa se retraga de pe bursa locala pentru a face rost de lichiditati, in urma scumpirii globale a costurilor de creditare. Faptul ca a devenit din ce in ce mai scump sa te imprumuti a afectat si investitorii imobiliari, care lucreaza de cele mai multe ori cu credite bancare si nu cu bani proprii. Unii dintre ei au fost nevoiti fie sa scumpeasca produsul final fie sa mai astepte dezvoltarea anumitor proiecte pana cand dobanzile la nivel international vor mai scadea.
La nivel bancar ridicarea dobanzilor a avut doua mari efecte. Primul a fost scumpirea costurilor de imprumut de la marile banci europene, ceea ce a determinat si o scumpire a dobanzilor la credite pe plan local.
Al doilea efect, unul pozitiv de aceasta data, a fost faptul ca bancile au fost nevoite sa ridice dobanzile la depozite pana la 11% in unele cazuri, oferind astfel pentru prima data dupa mult timp dobanzi real pozitive, adica suficient de mari pentru a acoperi si inflatia anuala. In martie inflatia anuala s-a situat la 8,63%.
(V.R. - Gandul)