Dupa ce a fost platit de Europa Libera pentru materialele difuzate, jurnalistul Emanuel Valeriu, deconspirat ieri de
Cotidianul drept colaborator al Securitatii, s-a pus dupa revolutie in slujba noului regim.
Documentele din arhiva CNSAS publicate ieri de
Cotidianul, care demonstreaza colaborarea lui Emanuel Valeriu mai intai
cu Directia I a Securitatii, apoi cu Centrala de Informatii Externe, nu
constituie pentru fostii sai colegi decat o confirmare a unei
suspiciuni pe care o aveau inca de atunci. Nicolae Constantin Munteanu,
unul dintre jurnalistii de la Europa Libera pe care Valeriu il cunostea
din tara si la care a apelat deseori dupa plecarea acestuia la München,
a avut primele suspiciuni in 1987.
„Confirmarea
am avut-o in 1992, cand mi-a parvenit o fisa a Securitatii, din 1985,
in care se spunea ca Valeriu are legaturi cu mine.
Or, in aceasta situatie, nu exista decat o
explicatie pentru faptul ca un an mai tarziu, in 1986, i s-a permis sa
plece la München“, spune N.C. Munteanu. „Cei care veneau in strainatate
si se intorceau apoi in tara o faceau fie pentru ca aveau curaj (veneau
ca scriitori sau medici la congrese si ne ofereau informatii despre
situatia din tara, cum a fost tatal lui Radu Filipescu, medicul Zorel
Filipescu), fie pentru ca erau in misiune“, arata si jurnalistul Emil
Hurezeanu, care a aflat despre relatia lui Valeriu cu Europa Libera
dupa evenimentele din 1989.
Valoarea jurnalistica a
informatiilor oferite de Emanuel Valeriu prin scrisorile sale anonime a
prevalat insa in epoca fata de suspiciunile jurnalistilor romani cu
privire la eventuala colaborare a acestuia cu Securitatea. „Aveam o
suspiciune instinctiva, insa, pe de alta parte, nu ne permiteam luxul
de a ne alege colaboratorii din tara: erau foarte putini cei care ne
scriau, iar ceea ce ne scria Emanuel Valeriu nu era deloc de lepadat
din punct de vedere jurnalistic“, arata Nestor Rates, ce a preluat
functia de director al postului de radio in noiembrie 1988 si a fost
director pana inainte de revolutie. „Stiam ca cei care colaborau cu noi
asemeni lui Valeriu nu vin de capul lor, insa profitam de faptul ca ne
trimiteau aceste scrisori, foarte interesante pentru noi“, spune si
Liviu Tofan, jurnalist al Europei Libere.
Pentru materialele
oferite de Valeriu spre publicare Europei Libere inainte de 1989 a fost
remunerat in mod exceptional de postul de radio. „Era un caz special,
caci trimitea multe scrisori si, desi nu se obisnuia remunerarea unor
astfel de scrisori, el a primit prin intermediul meu o suma pausala, de
cate 300 de marci, in anii 1986, 1987, 1988. In plus, i-am dat personal
alte sume de bani, pentru care insa nu am dovezi“, spune N.C. Munteanu.
Din 22 pana pe 29 decembrie 1989, Emanuel Valeriu a inceput sa difuzeze
in flux continuu materiale despre evenimentele de la Bucuresti, de data
aceasta semnate cu numele sau real.
„Intre acestea au fost
doua care au dat de gandit: unul care se intitula «Cu comunisti sau
fara comunisti», cu concluzia «cu comunisti», si altul foarte elogios
la adresa lui Ion Iliescu. Pe primul l-a difuzat si la TVR, semnandu-se
corespondent al Europei Libere. In plus, ne-a transmis din partea lui
Brucan un mesaj cu privire la faptul ca noi criticam prezenta prea
multor nomenclaturisti in FSN. Criticand asta, sustinea el, faceam
jocul teroristilor“, relateaza N.C. Munteanu. Acestea au fost motivele,
spune fostul jurnalist al Europei Libere, pentru care directorul de
atunci, Nicolae Stroescu-Stanisoara, i-a comunicat lui Valeriu
intreruperea colaborarii.
In martie 1990, o zi dupa evenimentele
violente de la Targu-Mures, Emanuel Valeriu si-a facut aparitia la
München, insotit de un operator, cu scopul declarat de a realiza un
film cu redactorii postului de radio. „El nu anuntase insa conducerea
americana a postului si, in plus, noi, redactorii, in lumina textelor
cu pricina, am luat decizia sa nu acceptam sa fim filmati. El a intrat
totusi in redactie ca sa incaseze suma de 1.000 de marci pentru ceea ce
transmisese de la izbucnirea revolutiei“, povesteste N.C. Munteanu. Ca
urmare, Valeriu s-a intors la Bucuresti cu un film in care aparea in
fata portilor inchise ale Europei Libere, prilej de autovictimizare,
dupa cum sustin jurnalistii.
„Reticenta cu care a fost primit
la Europa Libera era explicata de faptul ca el devenise in scurt timp o
anexa a lui Ion Iliescu“, este de parere Nestor Rates. „A facut un film
malitios si tezist despre Europa Libera, apoi a scris doua carti de o
murdarie totala despre noi, in care ne-a acuzat pe unii dintre noi ca
am fi fost ceea ce se dovedeste acum ca a fost el“, spune Emil
Hurezeanu. Filmul lui Valeriu a fost difuzat la TVR, unde a fost vreme
de doi ani director general. Din aceasta functie, pe care a ocupat-o in
tandem cu mandatul de presedinte al lui Razvan Theodorescu, a ordonat
in timpul mineriadei din iunie 1990 intreruperea emisiei. Ulterior a
fost numit de presedintele Iliescu membru al Consiliului National al
Audiovizualului, functie pe care a parasit-o in urma cu cateva zile, ca
urmare a expirarii mandatului.
Mirela Corlatan - Cotidianul