Satisfactiile, afirmate cam prea tipator si dezamagirile, exprimate cam prea plangacios, se vor estompa. O treime din electoratul roman, cea care a binevoit sa participe la vot, a decis ce partide si in ce proportie vor intra in Parlamentul european.
Sigur, absenta masiva a orasenilor, a locuitorilor Capitalei in primul rand, poate explica surprizele care s-au produs. Pentru ca sunt, totusi, surprize de proportii. Cea mai importanta este furnizata de Partidul Romania Mare, care n-a mai intrat in Parlament. In conditiile in care formatiunea politica a lui C. V. Tudor renuntase sa se alinieze unei „familii“ europene etichetate drept extremiste, iar criza din Italia parea sa alimenteze unele din temele PRM, eliminarea partidului lui Vadim din zona parlamentara e, pur si simplu, socanta.
Cu mai multa vreme in urma, anticipam ca, dupa integrarea Romaniei in U.E. e posibil ca atat PRM cat si UDMR sa nu mai intre in Parlament, intrucat temele lor devin caduce. Doar cu o saptamana in urma, mi se parea ca riscul e mai mare pentru UDMR, data fiind candidatura separata a lui Laszlo Tokes, in timp ce PRM urma sa profite de criza italiana. Realitatea m-a contrazis in acest punct.
Aveam insa dreptate cand scriam ca „vom asista la cea mai redusa prezenta a electoratului“ si ca „pe primul loc se va plasa PD, urmat la mare distanta de PSD si la si mai mare distanta de PNL“. Dar sirul surprizelor continua.
A doua, ca semnificatie, este punctajul nesperat de mare obtinut de PLD, care a obtinut circa 8% din voturi, desi era creditat in sondaje cu doar 5-6%. Tot o surpriza pot sa para si cele putin mai putin de cinci procente obtinute de partidul lui Gigi Becali.
Iata, deci, ca avem o alta structura, in care apare, destul de puternic, un nou partid parlamentar, PLD, si dispare PRM. PC a obtinut mai mult decat era creditat, dar insuficient pentru a deveni parlamentar. Sa vedem in caruta cui se va urca (cred ca-i aud scartaielile liberale) la alegerile viitoare.
PIN n-a reusit sa transmita mesajele etalate, poate si pentru ca sub ele se auzeau bolboroseli moscovite. PNTCD, obtinand cam tot atata cat Partida Romilor si mult mai putin decat a obtinut dl. Ciuhandu cand a fost ales primar la Timisoara, iese din joc si probabil ca partidul lui Maniu si Coposu va ramane doar in istorie daca-si propune sa traiasca din miluta lui Milut.
In ceea ce priveste Referendumul, lucrurile sunt clare. Marea majoritate a romanilor ar vrea votul uninominal, dar, neprezentandu-se la vot, ii da o lectie, pe care singur recunoaste c-o va studia, lui Traian Basescu, prea degraba convins (a mai patit-o si Ceausescu) ca poporul il iubeste si cand tace si ca doar din sfiala ii lasa pe cei zgomotosi sa-l laude pana-l prostesc de tot.
Asadar, avem parlamentari europeni doar din partidele serioase, cele atipice neavand, in afara UDMR care numai tipic nu e, reprezentanti. Si aceasta structura a fost stabilita de un electoral predominant rural, nu foarte tanar si nu foarte intelectual.
La capitolul mari perdanti trebuie sa includem si electoratul bucurestean care, pana mai deunazi, se putea fuduli ca a provocat marile schimbari din Romania. Daca lucrurile vor merge tot asa, bucurestenii vor fi condusi de parlamentari alesi de satele patriei si poate ca nu va fi asa rau. Intrucat zona rurala era considerata un fief al PSD si, oarecum, si al PRM, e de analizat ce s-a intamplat cu lumea iubitoare de trandafiri. Probabil faptul ca aproape fiecare taran are o ruda care trudeste in Spania sau Italia si-a spus cuvantul.
Daca urmarim procentele obtinute de castigatori, lucrurile sunt si mai interesante. Marele castigator e PD, cu peste 28 procente. Adica mult mai putin de cat avea prin sondaje si mai putin decat aveau, de regula, castigatorii (33-37%). Urmeaza PSD cu circa 22%, ceea ce reprezinta cel mai mic „scor“ din istoria sa, dar e mai mult decat spera partidul si permite actualei formule de conducere, inclusiv grupului de la Cluj, sa continue reformele si devanghelizarea partidului. PNL este in deficit cu cinci procente fata de ce obtinea (intr-o alianta) la ultimele alegeri, dar, ca si PSD, a obtinut mai mult decat spera.
Marele castigator este clar PLD care-i datoreaza lui Stolojan, dar mai ales lui Basescu, un scor incurajator. PLD a luat de la PNL cam tot ce putea lua, important e daca va continua sa devoreze matca din care a aparut (liberalii au, impreuna, circa 22%) sau va intelege ca a mai ramas electorat (al partidelor care n-au intrat in parlament, dar mai ales electoratul absent) caruia trebuie sa i se ofere programe credibile.
UDMR va valsa, ca de obicei, si va decide, in functie de aliantele postelectorale, cine va guverna.
Ce ne spun aceste rezultate? Ca nici un partid, nici macar PD, nu va obtine singur guvernarea si ca vine vremea aliantelor. Cat vor fi ele de naturale sau contra naturii – vom vedea.
In momentul de fata, electoratul prezent la urne a confirmat ca Romania vrea dreapta (PD; PNL; PLD au, impreuna, o majoritate confortabila, iar UDMR e si de dreapta daca-i foloseste). Date fiind incompatibilitatile personale si de orgolii, nu pare posibila o astfel de alianta de guvernare. Daca PD si PLD vor obtine destul incat, cu participarea UDMR, sa faca majoritatea, vor guverna. Daca nu, in calcule intra si PSD care trebuie sa accepte o alianta cu dreapta (fie cu PNL cu care e obisnuit, fie cu PD care isi cam devoreaza aliatii).
Evident, este posibil ca pana la alegerile locale si cele parlamentare sa apara modificari (cu aproape 8 ani in urma, APR castiga 11% la locale, insa nu intra in parlament) dar structura stabilita acum nu poate fi ignorata.
Intr-un fel, o luam de la inceput, esichierul politic romanesc incepand sa se limpezeasca. Vom avea o dreapta puternica si o stanga mai slaba, dar se creeaza conditii firesti de alternanta la guvernare. Ce se va intampla cu electoratul partidelor atipice? Personal, nu stiu daca e un mare succes probabila disparitie a PRM sau PNG. Poate ca un partid de 5-6 procente care sa exprime acest electorat e preferabil absentei oricarui partid. Fiecare cu absentii sai – cam asta e concluzia politica.
Diferenta dintre anticiparile din sondaje (pe care, in principiu, le cred corecte si profesioniste) si rezultatele de la alegeri este legata de absenteism. Sondajele ii intreaba pe cetateni cu cine ar vota daca ar fi alegeri. Multi cetateni ar vota cu un fel de sictir si asta nu mai incape in sondaje. Partidele vor trebui nu doar sa convinga, ci si sa mobilizeze electoratul.
Mai intervine o nuanta pe care imi vine mai greu s-o mentionez. Cred ca electoratul PRM si PNG are o anumita duplicitate: el i-ar vrea pe Vadim si Becali in parlamentul romanesc ca sa se ia de gat cu sefii marilor partide, dar se fereste sa-i duca la Bruxelles intrucat circul de-acasa nu e bun de exportat. Cum, de obicei, poporul tine cu invingatorii si nu-i iarta pe invinsi, e posibil ca duplicitatea cu pricina sa dispara si abandonul sa fie definitiv.
Rezultatele recentelor alegeri fac ca toate partidele (euro)parlamentare sa se considere castigatoare, in consecinta batalia va fi si mai crancena. In acelasi timp, cum toate aceste partide sunt si castigatoare si, intr-un fel sau altul, cam toate sunt si la guvernare, trebuie sa ne asteptam la tot felul de aliante. E de asteptat ca multi parlamentari de la partidele care par iesite din joc sa migreze voios catre invingatori asa ca se poate intampla orice, inclusiv o noua majoritate parlamentara.
In ceea ce priveste votul uninominal, o sa-l vrea toata lumea. Mai ales partidele care n-au intrat in parlament vor prefera formula care elimina pragul electoral, sperand ca vor avea macar un candidat ales. Mult prea tarziu, Basescu isi va gasi aliati, probabil cand nici nu mai are nevoie, pentru ca formula votului care tine cont si de rezultatele partidului, nu doar de ale candidatilor va fi mult mai greu de combatut.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti