Iata ca a trecut inca o vara pe langa noi parca mai repede decat oricare alta. Daca stau bine sa ma gandesc nici nu prea am avut parte de multe zile fierbinti, la propriu - ca la figurat daca am vorbi as putea spune ca cele mai multe zile au fost fierbinti in vara aceasta. Mai ales weekendul “4th of July” cu inchiderea temporara a acestei gazete si glasului ei. A fi, sau a nu fi... Iata ca a fost sa fie! Insa nu prin intelepciunea sau puterea noastra ci prin Voia si Dragostea lui Dumnezeu.
Si asa cum a fost vara 2008, scurta, rece, iata ca s-a dus. Am ramas doar cu amintiri, unele placute iar altele... ma rog Domnului sa nu mai am parte de “encore”. Sunt convins ca si dumneavoastra ati avut parte de o vara incredibila si sper ca amintirile placute sa va fie mai multe decat dezamagirile.
Imi aduc aminte cand eram copil ce emotii aveam la inceputul lunii septembrie. Uniforme noi, ghiozdan si rechizite noi, creioane ascutite si caiete invelite frumos in acele coperti de vinil. Eram asa de nerabdator sa incep anul scolar... Insa bucuria si extazul nu tinea decat vreo doua trei saptamani cel mult. Pe masura ce am crescut si am ajuns la liceu parca bucuria era si mai scurta doar gandindu-ma la unii profesori care din prea mult zel de a-si impresiona “tovarasii” alegeau sa ne scoata in fata careului pe aceia care aveam obiceiul sa mai mergem cu parintii la biserica. Eram abonat la scosul in fata careului. Prima data n-am stiut la ce sa ma astept. Credeam ca or fi si profesorii oameni cu bun simt. Degeaba. Dupa primele cuvinte despre cat de prosti eram cei ce credeam ca Dumnezeu ne ajuta am ajuns sa cred ca unii profesori nu au fost prezenti la impartitul bunului simt. Mi-au intarit acest crez si palmele ce le luam apoi in cancelarie daca schitam vreun gest in fata colegilor. Si de la strigarea numelui la palmele din cancelarie parcurgeam un drum destul de scurt in timp dar parca foarte indelungat cand masuram secundele ce nu mergeau suficient de repede.
Ciudat. Atunci secundele imi pareau vesnice iar acum am ajuns sa ma plang de faptul ca lunile au zburat prea repede.
Imi aduc aminte ca de fiecare data cand eram luat la batjocura pentru te miri ce, imi doream sa zboare timpul si ma rugam mult pentru acest lucru. Mi se parea ca Dumnezeu nu ma asculta. Si totusi, privind in urma realizez ca de fiecare data a fost cu mine si nu m-a lasat.
Ceea ce doreau ravnosii tovarasi era sa ne intimideze astfel incat sa nu mai calcam pragul bisericilor. Dumnezeu intr-adevar m-a ajutat. Mi-a tinut inima tare si mi-a pastrat credinta. Numai un Dumnezeu puternic putea sa faca lucrul acesta.
Bunicul era pentru mine atunci motivul numarul unu pentru a nu-mi lepada credinta. Cu toate ca nu intelegeam totul, pricepusem suficient. Vazusem in viata lui slujire si un duh supus Voii lui Dumnezeu. Abia astepta sa mai mearga undeva la margine de lume prin sate parca uitate de civilizatie si cu drumuri noroioase pentru a le spune acelor binecuvantati sateni de dragostea lui Dumnezeu care intrece orice masura. Am ales sa nu cedez presiunilor, nici ale profesorilor dar nici ale “bunilor mei colegi”, pentru bunicul meu, pentru ravna lui, pentru bunatatea lui si pentru dragostea cu care imi explica verset cu verset lucruri care si azi imi par taine, pentru dorinta lui arzatoare sa nu ma pierd intr-o lume corupta si lipsita de Dumnezeu ci sa stau neclintit pe promisiunea ca El vegheaza si nu-si lasa credinciosii niciodata singuri.
Au trecut acele vremuri, a trecut si bunicul meu. Am ramas doar cu amintirile iar tovarasii zelosi acum se inghesuie si ei in Sfanta Biserica la fiecare Paste si Craciun.
Mi-am adus aminte de toate acestea cautand in urma sa vad daca intotdeauna timpul a trecut asa de repede ca anul acesta. Am aflat raspunsul in spatele amintirilor pline de secunde lungi ca marfarul cu suta de vagoane.
Nu vi se pare si dumneavoastra ca cineva a umblat la clepsidra si nisipul se scurge mai rapid? Nu vi se pare ca a innebunit ceasul si fuge de parca el a baut cafeaua dimineata? Nu e asa ca uitandu-va in urma aveti sentimentul ca demult lumea se invartea mai incet si aveati timp de mai multe?
Ei bine, acum ca stiu cat de scurte ne sunt anotimpurile nu-mi mai sta inima legata de fleacuri care nu-si au rostul. Ma gandesc cum sa fac mai multe din acele lucruri care chiar fac diferenta si cum sa ma despart de toate gandurile care-mi sustrag atentia spre maruntisuri si rugina.
Si privind in fata, cautand sa-mi fac loc si timp pentru ce e mai important, mai cu impact, nu pot sa nu includ pe agenda prioritatilor si timp pentru a scrie despre acele lucruri care pot schimba vremurile si traiul multora, despre momentele importante care ne sunt date cam o data la patru ani. Si culmea, dupa ce ca avem rar aceste ocazii, uneori nici nu ne pasa sa tinem cont de faptul ca putem schimba ceva: nu un om dintr-o pozitie ci sa schimbam o pozitie dintr-un om! Sau chiar in mai multi!
Vorbeam nu demult cu un prieten care era foarte deranjat de faptul ca razboiul din Orientul Mijlociu care ne risipeste banii si soldatii se prelungeste la infinit. Eram intru totul de acord cu el si realizam ca nu am apreciat suficient vremurile de pace, nici eu si nici el, din cate recunoscuse. Discutia noastra s-a dus apoi la candidatii actuali pentru fotoliul din Casa Alba. Discutam lejeri si fara nici o stinghereala. Dupa ce mi-a insirat o serie de citate bine memorate din discursuri deja celebre ale senatorului Chicagoan, a ajuns sa-mi povesteasca despre ce citise de batranul cu peri albi a carui experienta de lider si politician este imbinata cu prizonieratul de razboi. Nici unul dintre noi nu cauta sa faca polemica din subiectul pretendentilor Casei Albe insa am ajuns la un punct sa ne speriem de alternativa Obama.
Cel mai infricosator aspect a fost legat de faptul ca vazusem amandoi un video clip real, fara nici o facatura, atestat a fi autentic si netagaduit de subiectatul senator de Chicago. In acest clip tanarul politician se dadea mai mare decat Creatorul Insusi facand haz de unele pasaje din Sfanta Scriptura pentru a parea ca este bun si de comedie. Au fost unii care au ras in sala aceea insa cei mai multi azi plang si se intristeaza cu gandul ca un astfel de om ar putea ajunge presedintele Statelor Unite, tara fondata pe principii morale crestine ce garanteaza libertatea de inchinare si asociere a celor ce-L cauta pe Dumnezeu.
Va marturisesc ca si acum cand scriu despre acest clip video mi se face scarba de senatorul Obama. Simt cum se intetesc nervii in stomac cand realizez ca sunt printre cei cunoscuti de mine destui care refuza sa se uite la cele mai esentiale lucruri in viata doar pentru a-si atinge scopul afacerii lor, pentru a-si ingreuna punga cu galbeni de parca aceasta le-ar fi vesnica salvare.
Bunicul mi-a spus de nenumarate ori sa nu caut la fata omului, la credinta sau denominatia lui, ci sa caut la faptele lui si sa vad daca are sau nu pe Dumnezeu. El mi-a spus ca oamenii fara Dumnezeu sunt sortiti pierzarii iar apoi am ajuns la deplina convingere ca a avut dreptate.
Poate Obama sa pretinda ce vrea, sa vorbeasca cat de lingusitor e in stare, realitatea tragica este ca atat timp cat nu a fost in stare sa faca diferenta intre Sfanta Scriptura si o carte de bancuri, America are o problema foarte serioasa inainte. Gravitatea este cu atat mai mare cu cat prea multi trateaza participarea la vot ca un lucru “politic” de care sfinteniile lor nu au voie sa aibe parte.
Acestor gen de cititori vreau sa ma adresez acum. Dati-mi voie sa va intreb daca nepasarea si lipsa de participare la vot este “ok” stiind ca de fapt cedati terenul dusmanului lasandu-l sa castige avantaj cu fiecare vot absent ce ar trebui sa fie exprimarea credintelor noastre religioase? E ok sa stati acasa si sa-i lasati pe toti netaiatii imprejur sa-si aleaga lideri dupa poftele si pacatele lor? E ok sa stiti ca fiii si fiicele noastre vor avea de trait intr-o tara in care legile vor fi schimbate de acesti nelegiuti care ne-au dovedit deja ca nu au frica de Dumnezeu?
Cand poporului Israel i-a fost daruit Canaanul, Dumnezeu i-a dat porunci clare cu privire la distantarea poporului ales de popoarele fara frica de Dumnezeu, ba chiar a dat porunca sa-i treaca prin sabie. E Vechiul Testament, veti spune. Da, asa e. Noul Testament ne indeamna la fapte, in dragoste, insa fapte! Nu lenevie si neparticipare! Faptele ne vor dovedi credinta!
De ce m-am luat de acest subiect acum? Pentru simplul motiv ca cei ce nu v-ati inregistrat inca pentru a vota mai aveti mai putin de trei saptamani sa faceti lucrul acesta! Nu lasati sa va cuprinda starea de nepasare pentru ca veti da socoteala de fiecare fapta neinfaptuita la vremea potrivita!
Mergeti la oficiul postal si cereti sa vi se dea formularul de inregistrare pentru a putea participa la vot. Apoi, cititi si urmariti sa vedeti care sunt oamenii dupa Voia lui Dumnezeu pentru a fi alesi si exersati-va dreptul si obligatia cetateneasca.
Daca cineva imi spunea cand am venit in America in 1984 ca aceasta tara se va duce pe rapa spiritual si locuitorii ei vor alege sa nu le mai pese de Dumnezeu ingradindu-le crestinilor drepturile putin cate putin, ziceam ca fabuleaza. Iata ca am ajuns, cu mare regret, sa constat ca crestinii nu mai au aceleasi drepturi in aceasta tara precum le-au avut in urma cu doar un sfert de secol si ma ingrijorez cu gandul la generatiile viitoare.
Lucrurile insa se pot schimba iar noi ne putem intoarce fata spre Dumnezeu. Numai asa vom vedea din nou tara aceasta binecuvantata! Doamne ai mila si lumineaza-ne Tu Doamne!
Steven V. Bonica - Redactor Sef