Mai putin de 2 saptamani despart Romania de organizarea primelor alegeri pentru Parlamentul European. Visul post revolutionar al romanilor de a face parte, cu drepturi depline, din Uniunea Europeana pare a se implini cu adevarat, foarte curand. Totusi aceste prime alegeri europene nu prezinta mare interes nici pentru politicieni si nici pentru romanii care au acum ocazia sa-si desemneze reprezentantii europeni prin scrutin electoral. Importanta majora a desemnarii celor 35 de politicieni romani care vor participa real la deciziile din Parlamentul European, forul care stabileste regulile jocurilor de interese pentru viitor, nu face doi bani pentru alegatori, mai putin de jumatate dintre acestia fiind estimati de sondaje ca se vor prezenta la vot. Romanii par sa nu inteleaga nimic din aderarea la UE si nici din sansa transformarii Romaniei intr-o tara prospera si moderna cu ajutorul celorlate tari din uniune, pe care scrutinul electoral din 25 noiembrie o poate oferi, o poate amana sau chiar anula. Cele peste 40 de miliarde de euro nerambursabile care sunt alocate prin bugetul Europei dezvoltarii Romaniei sunt, in ochii electoratului roman, o cifra abstracta, neaccesibila decat clasei politice corupte. In concluzie, de ce sa pierzi un weekend in familie si sa te duci la vot daca tot nu te alegi cu nimic? Si cu siguranta nu se vor alege cu nimic avand in vedere calitatile celor de pe liste. Dar asta poate fi o chestiune de gust iar gusturile nu se discuta.
Aceasta este impresia primordiala pe care politicienii, in totalitatea lor au indus-o romanilor. De 18 ani, aproape aceleasi personaje fac jocurile in Romania, iar acum o parte din acestia vor fi desemnati - culmea chiar de romani - sa faca jocuri si in Europa. Rezultatul „muncii“ clasei politice este mai mult decat clar: puterea de cumparare a majoritatii covarsitoare a romanilor este cam aceeasi ca si in perioada dictaturii de trista amintire. Ei traiesc tot in mizerie si saracie, siguranta zilei de maine este tot o iluzie, iar perspectiva unei vieti normale ramane un vis ce pare a nu se implini niciodata. O „performanta“ a elitei politice este si divizarea populatiei saracite, prin crearea in paralel a unei paturi de privilegiati foarte bogati: 2 miliardari si cateva sute de multimilionari detin mai mult de 3/4 din activele si averile intregii tari.
Imaginea devine mai precisa daca analizam averile demnitarilor si politicienilor din ultimii 18 ani: toti au vile de sute de mii de dolari, masini scumpe si haine de la case de moda exorbitante, duc o viata de bogatasi de tip feudal, au conturi substantiale in dolari si euro, salariile lor nefiind suficiente nici macar pentru a vizita averile ce le detin, nicidecum pentru a deveni proprietarul lor. Fara nici un dubiu, acesta este doar rezultatul mecanismelor coruptiei de stat de tip mafiot pe care politicienii au lansat-o si folosit-o cu succes in Romania dupa 1990. Este, mai pe scurt, o forma de continuitate a comunismului cu, implicit, blamarea formala a carnetului rosu de partid pe care marea majoritate il detineau. Dar nu carnetul este de vina ci principiile comuniste care au distrus tara timp de 50 de ani si continua sa se perpetueze in tot felul de forme noi. Oamenii normali din Romania nu au nici o sansa in fata acestor lideri ai Romaniei. Sunt sigur ca romanii nu au uitat cum a fost fluierat si huiduit presedintele Romaniei in Parlament atunci cand a citit decretul de condamnare a crimelor comunismului, de fapt singurul act oficial si curajos care a avut efecte internationale favorabile. Nu Basescu a condamnat comunismul ci Romania, prin vocea presedintelui sau a condamnat oficial acest sistem nefast pentru intreaga umanitate.
O consecinta logica este si lipsa de atractivitate pentru scrutinul electoral din 25 noiembrie. Mai sintetizat, cand statul ia aproape toate deciziile economico-finanicare, stabileste taxe si impozite impovaratoare, face legi proaste si nu promoveaza decat formal principiile economiei concurentiale, rezultatele si performantele financiare concrete sunt dezastruoase, iar reprezentantii statului sunt bogati si restul populatiei este saraca, este fara nici o discutie un furt la fel ca si cel din timpul comunismului. Diferenta este doar ca atunci furtul era mascat prin minciuna, iar minciuna era mentinuta prin tacere si teroare. Dar, de cativa ani, povestea cu cresterea parametrilor economici, cu „economia care duduie“ incepe sa aduca din nou cu „visul de aur sau culmile inalte de prosperitate ale socialismului si comunismului“.
Miza si importanta acestor alegeri nu mai reprezinta nimic, atat timp cat tot aceeasi politicieni ne vor reprezenta si in forul parlamentar european. Va fi un export de principii subtil comuniste in Belgia si nimic mai mult. Vom avea 35 de inalti functionari oficiali europeni care se vor plictisi ingrozitor la Bruxelles, daca nu vom sti sa ii alegem pe cei care au capacitatea sa faca ceva util acolo. Dar am dubii privind capacitatea de a intelege cel putin care este rolul lor. Propaganda celor de pe liste, care asteapta acum votul romanilor, pare a fi stupida: cei mai multi spun ca vor reprezenta interesele Romaniei, dar de fapt ei vor fi oficial acolo pentru a reprezenta interesele Europei, pentru a stabili regulile ce vor guverna in viitor uriasa tara cu 450 de milioane de locuitori. Nici unul nu a sesizat faptul ca dupa scrutin, nu devine un reprezentant diplomatic al Romaniei intr-o tara straina, unul care are misiunea de a negocia interesele proprii cu reprezentantii tarii respective, ci va fi un reprezentant al acelei tari in favoarea careia va trebui sa negocieze si sa decida, chiar si in discutiile cu Romania. Ori ceea ce ei proclama in fata electoratului ca vor face este din start o prostie si poate fi considerat de reprezentantii celorlalte state partenere, o tradare. Si tradarea nu se iarta niciodata.
Politica nationalista pare a avea succes in Romania asa ca in preferintele relevate de sondajele electorale, dupa PD, acreditat cu circa 40 la suta din voturi, dupa PSD si PNL, acreditate impreuna cu cateva procente sub PD se situeaza partide nationaliste PRM si PNG, urmate de cele maghiare care reprezinta tot un fel de nationalism, dar contrar celui romanesc. Practic indiferent cine va castiga aceste alegeri, inca nu s-a remarcat dintre cei de pe listele de partid, nici o personalitate politica in stare sa ridice prestigiul romanilor in Europa, sa fie capabil sa faca ceva util acolo pentru intreaga Uniune Europeana. Aproape toti sunt politicieni care se chinuie si cu gramatica limbii romane, iar la Bruxelles vor fi nevoiti sa se adapteze la alte gramatici si la alte reguli. Computerul trebuie sa devina principalul instrument de lucru si nu unul cu care sa-ti mai treaca plictiseala.
In plus acolo nu mai e posibila, cel putin deocamdata, eterna spaga. Faptul ca inaltii functionari europeni romani vor trebui sa se limiteze la un salariu de circa 3,500 de euro, sa traiasca, sa munceasca iar munca lor sa se vada intr-o tara straina, este dificil si complicat pentru oameni fara experienta internationala.
Pentru acest motiv multi dintre politicieni au renuntat la onoarea de a face parte din Parlamentul Uniunii Europene. Ex-ministrul Agriculturii a luat la un singur tun, 15,000 de euro, 100 de litri de palinca, un porc facut caltabosi, un vitel, o oala cu sarmale si mai avea promisiuni pentru o masina scumpa, ceea ce reprezinta mai mult decat ceea ce poate castiga un parlamentar european in 6 luni de zile.Totul, doar pentru a influenta o mica licitatie de 6 milioane de euro. Pai din 40 de miliarde care ar trebui sa vina in tara in anii urmatori, oare cam cate licitatii se pot truca si cate tone de carnati, tuica si caltabosi se pot oferi? Cu siguranta suficient de multi pentru a face din aceste alegeri niste alegeri ratate. Si pana cand coruptia la nivel de stat nu va deveni doar o amintire, romanii vor rata in continuare toate alegerile. Pune cineva pariu ca nu va fi asa?
Andrei Ionescu