Lacul Rosu, dar si Cheile Bicazului sunt locuri unice pentru Romania. In Carpatii Orientali, in masivul Hasmas, pe cursul superior al raului Bicaz, ochiul turistului este uimit mai ales de culmile inalte si impadurite, de peretii stancosi, de vaile adanci si de satele risipite, care caracterizeaza acest superb peisaj montan.
Lacu Rosu, avand o populatie de 101 locuitori (81 de romani si 20 de maghiari), este situat la altitudinea de 990 de metri, fiind una dintre cele mai atragatoare statiuni climaterice din Romania. Administrativ apartine de orasul Gheorgheni (judetul Harghita), de care se afla la 26 kilometri distanta. In al doilea deceniu al secolului nostru a fost cladita prima cabana turistica, apoi incepand cu 1931, localitatea a fost declarata statiune climaterica. Astazi, numeroase vile, cabane si restaurante stau la dispozitia turistilor. Medical, statiunea este recomandata mai ales in asteniile nervoase, in surmenajul fizic si intelectual. Zona Lacul Rosu si Cheile Bicazului este cea mai accesibila dinspre orasul Gheorgheni, localitate situata pe calea ferata Brasov-Deda si pe drumul national 12. Din Gheorgheni, se desfasoara pe o distanta de 26 kilometri drumul national 12/C, care leaga orasul de statiunea Lacu Rosu. Dinspre Moldova, plecand din Piatra Neamt (prin Bicaz) dupa parcurgerea a 57 de kilometri, tot pe drumul national 12/C putem atinge statiunea. Zona este accesibila si din comuna Sindominic (22 de kilometri) prin Poiana Tarcaului si Trei Fantani, dar nu se recomanda automobilistilor, starea drumului fiind nesatisfacatoare. Dinspre comuna Tulghes se poate ajunge de asemenea la Lacul Rosu, dar drumul este recomandat numai biciclistilor si iubitorilor de drumetie, datorita starii sale necorespunzatoare. Lacul este de fapt un baraj natural, format in anul 1837. Datorita precipitatiilor atmosferice abundente, mari suprafete de teren de pe coasta nord-vestica a muntelui Ghilcos s-au prabusit, alunecand pe stratul de argila, inchizand valea Verescheului, unde au confluenta mai multe paraie cu debit semnificativ. Oglinda apei este strapunsa de trunchiurile de brazi, care sunt ramasitele padurii inundate de lac. Altitudinea luciului apei este 983 de metri.
Lac denumit de la muntele … Ucigasul
Denumirea lacului atat in limba romana cat si in cea maghiara, provine ori de la muntele Ghilcos (Ucigasul), ori de la paraul Rosu (Verescheu). Astfel, in 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Rosii, iar mai tarziu a fost denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu). Sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima data in descrierea lui Orban Balazs. Locuri ucigase dupa localnici sunt cele greu accesibile, obositoare. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima data, din 1773 ca teren al contelui Lazar, deci este mult mai veche decat toponimul de Lacul Ghilcos. Una dintre legendele populare face legatura intre „ucigas” si „rosu”, povestindu-ne ca la prabusirea muntelui respectiv, la formarea lacului, a fost inmormantata o turma de oi cu ciobani si caini. Se mai spune ca timp indelungat apa lacului a fost rosie de la sangele lor. O alta legenda povesteste ca o frumoasa fata a fost rapita din targ de un haiduc si dusa intre stancile Suhardului Mic. Fata a cerut ajutor duhului muntelui, iar duhul a ascultat-o si a ajutat-o sa iasa dintre stanci. Haiducul s-a speriat si a dat cu o bata in stanci, care au inceput sa se prabuseasca si au ingropat totul din vale, inchizand si valea.
Zone necunoscute
Dimensiunile initiale ale lacului nu sunt cunoscute, datorita faptului ca unele parti din mal erau inaccesibile. Dimensiunile lacului dupa masuratorile lui Csiki Karoly (1987) sunt urmatoarele: perimetrul: 2830 de metri, aria 114676 de metri patrati, iar volumul apei acumulate: 587503 de metri cubi. Adancimea maxima se inregistreaza la extremitatea din aval: 9,7 metri. Paraiele care alimenteaza lacul aduc 1-1,5 metri cubi de apa pe secunda in lac. Forma lacului seamana cu litera L si are doua brate: bratul din Valea Oii, avand lungimea de 900 de metri si bratul din Valea Suhardului – 438 de metri.
Viata lacurilor din pacate este relativ scurta, in aceasta privinta nici Lacul Rosu nu este o exceptie. In disparitia lacului, un rol important o are colmatarea bazinului lacului cu aluviuni. Cu ocazia ploilor torentiale, mari cantitati de aluviuni ajung in lac. In amonte de Lacul Rosu se mai afla doua bazine artificiale, prevazute cu deversor de beton avand destinatia de a impiedica pe cat posibil colmatarea lacului cu aluviuni. Cel mai mare se afla pe paraul Verescheu (Rosu), iar cel mai mic pe valea paraului Oii.
Mirela Manu