Sufletul mi se invioreaza de fiecare data cand ne apropiem de sarbatorile marcante ale crestinismului, in special Craciunul si Pastele, pentru ca ele imi improspateaza in inima siguranta Mantuirii si imi aduc aminte de dragostea lui Dumnezeu pentru intreaga omenire, pentru fiecare fiinta umana in egala masura, indiferent de limba vorbita sau culoarea pielii. Ma bucura mult faptul ca Dumnezeu mi-a dat harul sa ma nasc intr-un neam al carui crez este majoritar crestin, insa in acelasi timp realizez cu tristete ca pentru multi credinta a devenit ca o carja folosita doar in momentele mai grele ale vietii cand asa zisul „credincios“ nu poate merge pe „picioarele sale“.
Indiferent cand alegi sa celebrezi aceste doua sarbatori crestinesti de mare semnificatie, nu pot sa trec cu vederea modul in care alegi sa sarbatoresti si vreau sa ma bazez in mesajul de fata pe ceea ce Dumnezeu Insusi - prin Sfanta Scriptura, ne atrage atentia insa prea putin tinem seama. Daca in trecut am suparat pe cate unii de pe urma celor scrise fie pe teme legate de viata politica sau sociala, de data aceasta sunt constient ca s-ar prea putea sa supar din nou, desi nu acesta imi este scopul, pe subiectul ales. Totusi, scriu cu responsabilitatea pe care o simt de a-L marturisi pe Dumnezeu celor ce-i iubesc, tuturor crestinilor romani, nu doar cititorilor acestui umil ziar dar si celor ce vor auzi indirect, intr-un timp mai scurt sau peste mai multi ani, si nadajduiesc ca in pofida distorsionarilor pe care rauvoitorii le vor aduce mesajului meu totusi el sa fie citit si in forma sa originala pentru a fi judecat si inteles.
De mic copil am simtit ceva cu totul special in preajma Craciunului si a Pastelui. Sunt deplin convins ca sentimentele mele nu aveau de-a face doar cu cozonacii, pentru ca imi aduc aminte foarte bine de cantarile deosebit de vii si melodioase ce marturiseau prin colinde sau prin cantecele invierii despre ceea ce Dumnezeu a facut pentru omenire. Imi aduc aminte cum inca de mic incercam sa invat melodiile si versurile acestor imnuri crestine si simteam emotii adanci cand le intonam in biserica. Noaptea invierii precum si dimineata zilei de Pasti avea o alta valoare cand alaturi de ceilalti cantam si eu. Simteam ca particip la o sarbatoare nu doar cu prezenta ci cu mintea si intreaga-mi fiinta. Sunt convins ca foarte multi dintre dumneavoastra stiti ce inseamna aceste sentimente traite pentru ca ati avut si, nadajduiesc, inca aveti parte de ele.
Totusi, in pofida participarii si asocierii cu cei ce cred si chiar canta despre Nasterea Mantuitorului sau despre Invierea Sa, de prea multe ori si pentru prea multi bucuria sarbatorii ia o directie contrara Sfintelor Scripturi si vointei lui Dumnezeu. Ori acest lucru este mai degraba blasfemie decat celebrare crestineasca.
Baza mesajului meu o gasesc in cartea profetului Isaia din Vechiul Testament, in primul sau capitol. Nu cred ca va cer prea mult daca va rog sa deschideti Biblia si sa cititi acest capitol pentru binele dumneavoastra si al celor pe care-i numiti dragi si scumpi. Veti gasi aici lucruri deosebite pe care Insusi Dumnnezeu le-a spus credinciosilor Sai din vremea lui Isaia insa care ne sunt tot atat de valabile azi. Chiar daca frica sabiei nu ne cuprinde inimile, judecata lui Dumnezeu stim bine ca este una justa si – in pofida faptului ca uneori pare intarziata in termenii limitati ai priceperii noastre omenesti, ea vine cu siguranta!
Israelitilor din acea vreme le este adresat un mesaj care ramane autentic si plin de valoare reflectand pretentia lui Dumnezeu de ascultare si gelozia pe care El o are atunci cand inchinarea nu este sincera si in limitele Legii Sale, cand nelegiuirea este unita cu sarbatoarea. In versetele 13, 14 si 15 mesajul este cat se poate de clar si nu necesita nici o explicatie sau adaptare pentru a fi inteles. Dumnezeu uraste sarbatorile si praznicele celor ce nu asculta de El!
Apoi, pentru ca Dumnezeu nu mustra si nu pedepseste fara a ne da si solutia iertarii si a binecuvantarii – pentru ca El nu ne vrea moartea ci indreptarea (!), in urmatoarele doua versete ne ofera indemnul la pocainta, la indreptarea mersului nostru al tuturor. Si apoi in urmatoarele doua versete, 18 si 19, ne este aratata si rasplata ascultarii de El.
Vremurile economice in care traim desigur ca pe multi i-a adus cu gandul mai des la Dumnezeu. Asta nu este neaparat un lucru bun, pentru ca nu toti gandesc cu reverenta. Totodata, trebuie sa recunoastem faptul ca si dintre cei ce realizam suprematia lui Dumnezeu si atotputernicia Sa, exista un segment de credinciosi care prefera sa-si croiasca drumul altfel decat este incondeiat in unicul ghid oficial al lui Dumnezeu – Sfanta Scriptura. Ei bine, pentru cei ce cu sinceritate il cauta pe Dumnezeu si vor sa-i aduca recunostinta si cinste prin ascultare, ma bucur sa remarc faptul ca binecuvantarea Lui intrece orice masura.
Si in vremurile pe care profetul Isaia le traia viata era plina de ingrijorari si neajunsuri insa Dumnezeu prin fermitatea Cuvantului Sau vorbit mangaie inima credinciosului: „De veti voi si veti asculta, veti manca cele mai bune roade ale tarii; dar de nu veti voi si nu veti asculta, de sabie veti fi inghititi“.
Nu frica de judecata aspra trebuie sa ne fie motivul ascultarii ci mai degraba dragostea daruitoare desavarsita a lui Dumnezeu! Nu ma bucur sa-mi vad copiii imbratisandu-ma de frica ci atunci cand stiu ca ma imbratiseaza si imi arata ca ma iubesc pentru ca le sunt tata, le vreau numai binele si ma lupt din rasputeri sa le dau toate cele de trebuinta. Sunt convins ca toti cei ce sunteti parinti aveti aceleasi pretentii de la copiii dumneavoastra. Credeti ca Dumnezeu e altfel? Credeti ca poate fi pacalit cu declaratii false si traire contrar Voii Sale? Credeti ca lucrurile ascunse lumii sunt ascunse Lui?
Vreti sa aveti un Paste Fericit cu adevarat? Nu conteaza cati prieteni veti avea in jurul mesei si ce parere isi fac acestia de banii cheltuiti pentru a “va simti bine impreuna”. Nu conteaza nici cati bani ati dat la biserica sau la vreo organizatie caritabila in preajma sfintelor sarbatori ale Invierii Mantuitorului. Singurul lucru care face diferenta este credinta deplina si neclintita in Salvarea oferita in dar de Hristos cel rastignit si Inviat - Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi, iar credinta aceasta sa va fie insusita la modul cel mai personal.
Fie ca aceste sarbatori ale pastelui sa va aduca in inima Bucuria Invierii in adancul inimii si sa va reimprospateze dragostea si sinceritatea credintei in El, in dragostea Sa, in rascumpararea Sa pentru vesnicie. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti si sa va daruiasca un Paste cu adevarat Fericit!
Steven V. Bonica - Redactor Sef