Zvonurile despre schimbari de ministri, inclusiv inlocuirea premierului Boc, nu sunt aruncate la plesneala pe piata de ziaristi, ci vin din lumea politica si sunt date ca sigure, cu scop precis.
Scenariile de laborator, despre care ar trebui sa nu afle nici nevestele mute ale celor care le pun la cale, ajung la urechile jurnalistilor uneori si din doua surse. Chiar daca le primesti cu toate rezervele posibile, iti vine greu sa nu cedezi dorintei de a publica macar o stire pe surse. Vaccinul care te impiedica, daca are efect, e experienta din alti ani ca, inainte de alegeri, chiar si amicii sinceri iti ofera drept stiri propriile lor dorinte rezultate din discutiile secrete la care au luat parte.
Dar cand sursa, care nu vrea sa-ti spuna nimic la telefon, fiindca nu mai are incredere nici in mobil, te asigura la o cafea - vorba vine - ca trecerea de la vorba scenariului la actiunea politica e iminenta, esti aproape convins ca persoana ta de incredere nu delireaza.
Iar cand auzi de la altcineva, rostita public, stirea pe care ti-a oferit-o si tie sursa, iti vine sa-i ceri scuze persoanei pe care n-ai crezut-o. Dar cum telefonul mobil a devenit un mediu toxic de comunicare, te abtii, ca nu care cumva sa-i faci vreun pocinog persoanei. Stirea incepe sa se ventileze, nu neaparat conform clasicei descrieri din aria calomniei, „Barbierul din Sevilla“, actul 1, dar suficient de convingator, incat, atunci cand vine dezmintirea, ea sa aiba deja existenta asigurata, indiferent cate dezmintiri ar mai veni dupa aceea. Mai cunoscand la lumea politica de la noi, apare o intrebare de neinlaturat.
Nu cumva stirea dezmintita, ca Emil Boc urmeaza sa fie inlocuit cu Daniel Daianu, liberalul suparat pe partid, trebuia neaparat sa intre in circuit?
Si nu atat in circuitul publicului larg, cat in lumea politica. Deocamdata nu e adevarata, dar daca va fi? O asemenea ipoteza il metamorfozeaza brusc pe Emil Boc dintr-un condamnat la locul de munca intr-un personaj interesant si daca ramane premier, dar si daca pleaca de la Palatul Victoria. Pentru PSD premierul Boc devine omul de sustinut si de curtat intens, fiindca in eventualitatea ca el i-ar ceda locul lui Daianu, asta ar insemna o schimbare din mers a majoritatii si ar face din PDL jucatorul care imparte cartile cum vrea, cui vrea si de cate ori vrea. Geoana, care in acest moment face pe ariciul in casa sobolului, s-ar trezi trimis la plimbare, sa vorbeasca singur si cu coada intre picioare, dintr-o opozitie adevarata.
Cu siguranta ca ipoteza Daianu i-a bagat la idei pe baronii din partid, care mare minune sa nu-l fi somat deja pe Geoana sa-si schimbe repertoriul de opozant aflat la putere, ca sa nu-i lase aliatii cu buza umflata. Asa se explica si de ce Viorel Hrebenciuc a trecut peste supararea lui de socru mare refuzat si i-a aprins tigara in public lui Basescu, cu aerul ca pun la cale o cumetrie politica. Si tot ipoteza Daianu ar lamuri de ce au iesit liberalii la incalzire de vreo luna incoace si ce i-a venit lui Basescu sa recunoasca la Paris ca s-a dezamagit si pe el insusi cand a adus PSD la guvernare. Daca n-ar fi existat discutiile despre varianta cu Daianu premier, presedintele si-ar fi rumegat in tacere dezamagirea si n-ar fi avut aerul ca a confundat Parisul cu Ploiestiul.
Cristian Teodorescu - Cotidianul