In 2009, pentru prima data, alegerile prezidentiale sunt decalate fata de cele parlamentare. In eseul
"Romania in Mileniul III" (1995),
mi-am exprimat de altfel preferinta pentru introducerea la noi a
mandatului prezidential de cinci ani. Prin modificarea Constitutiei in
2003, aceasta a devenit realitate, durata mandatului prezidential
crescand de la patru la cinci ani.
Ultima data cand alegerile
parlamentare au coincis cu cele prezidentiale a fost deci in 2004.
Potrivit Constitutiei de la 1991, rolul presedintelui, si anume acela
de locomotiva electorala, a fost pana recent unul exceptional. De
reusita presedintelui a depins, de regula, si succesul electoral al
formatiunii politice din care provenea acesta. Mai mult, cu toate ca
pierduse scrutinul parlamentar, coalitia PNL-PD a ajuns sa guverneze
Romania pana in 2008 datorita mandatului incredintat de catre
presedintele Basescu, castigatorul alegerilor prezidentiale din 2004.
Realegerea
actualului presedinte, care starneste pasiuni dintre cele mai diverse,
si-a pierdut in realitate importanta avuta inainte de 2004. Succesul
PDL-ului la alegerile parlamentare a fost asigurat inca din toamna
2008. Aceasta formatiune nu este deci motivata sa cheltuiasca prea mult
capital politic pentru realegerea presedintelui Basescu, care a suferit
o importanta pierdere de popularitate in ultimii doi ani. Candidatura
sa nu mai este sustinuta nici macar de intelectualii care l-au aparat
in 2007, cum ar fi Mircea Cartarescu, care isi declara recent
dezamagirea ca Basescu nu si-a putut realiza agenda cu care a venit la
guvernare.
Castiga sau pierde, soarta actualului presedinte nu
mai este legata de cea a formatiunii pe care a condus-o pana in 2004.
Reusita sau esecul PDL-ului va depinde in viitor de modul in care va
gestiona actuala criza economica si de buna functionare a coalitiei
PDL-PSD, nicidecum de favorurile sau capitalul electoral acumulat de
presedinte.
Pentru prima data in istoria politica
post-decembrista a Romaniei, asadar, presedintele nu mai joaca rolul de
locomotiva electorala pentru partidul sau. O situatie de genul celei
din 2000, cand retragerea lui Emil Constantinescu din cursa
prezidentiala a dus la disparitia PNTCD-ului din parlament, nu se mai
poate - din fericire - repeta. Fireste, multi analisti se intreaba
acum, in preajma alegerilor actuale, daca nu ar fi mai potrivit pentru
Traian Basescu sa renunte la o a doua candidatura. Raspunsul la aceasta
intrebare nu poate insa veni decat de la presedintele in functiune,
dupa un examen serios si candid al performantelor sale politice din
primul mandat.
De acum inainte, partidele noastre politice vor
fi judecate de catre alegatori numai in functie de capacitatea lor de a
guverna eficient Romania, ceea ce din pacate nu a fost cazul pana
recent.
Florian Pantazi