Superioritatea credintei crestine fata de credintele celorlalte religii

Cuvantul lui Dumnezeu se raspandea tot mai mult, numarul ucenicilor se inmultea mult in Ierusalim, si o mare multime de preoti veneau la credinta (Fapte 6:7 ).

Iisus a oferit discipolilor sai un mesaj - Evanghelia si o misiune - de a o raspandi peste tot. Aceste doua inzestrari sau forte folosite de primii crestini, Evanghelia si apostolatul, au determinat raspandirea cu repeziciune a credintei crestine peste tot in Imperiul Roman si in alte regiuni ale lumii. Nu doar apostolii si-au asumat aceasta responsabilitate, ci toti credinciosii (Matei 28:19-20; Marcu 16:15-16 ; Fapte 2:46-47, 8:1, 4; 11:19-21). Astfel, credinta crestina s-a raspandit peste tot in Imperiul Roman si in regiunile aflate la rasarit de acesta, in extremul Orient si in Africa.

Cartea Faptele Apostolilor ne arata cum noua invatatura a pornit din Ierusalim si a cucerit Samaria, si alte orase in Palestina ca Iopa, Lida, Sarona, Azot, Cezareea etc. (Fapte 8:40, 9:32, 35, 42-43, 10:1, 33, 48 ). Din Palestina credinta a trecut la celelalte provincii romane. Gasim credinciosi in Damasc (Fapte 9:10 ), apoi propovaduitori in Fenicia, Siria (Antiohia), Cipru (Fapte 11:19), cari infiinteaza biserici peste tot. De remarcat insa ca acesti credinciosi nu sunt nominalizati, ceea ce inseamna ca nu erau dintre apostoli, prezbiteri sau diaconi, ci erau credinciosi fara functii oficiale. Totusi, cei care au promovat in mod sustinut invatatura crestina si au organizat bisericile crestine au fost initial apostolii lui Christos.

Noul Testament foloseste un termen consacrat pentru a desemna popoarele lumii diferite de evrei, si anume Neamurile. Inca de la inceputurile propovaduirii crestine apostolii si-au impartit responsabilitatile. In timp ce Petru si alti apostoli au afirmat ca au chemarea sa evanghelizeze pe evrei, apostolul Pavel a declarat ca el este un apostol al Neamurilor (Galateni 2:7-9).

Faptele Apostolilor prezinta marsul triumfator al Evangheliei prin Imperiul Roman. Pavel si un alt apostol, Barnaba, fac echipe misionare cu care calatoresc din loc in loc si intemeiaza biserici. La acestia se adauga nenumarati lucratori. Calatoria a doua a lui Pavel aduna lucratori din mai multe parti ale Imperiului. Pavel era din Tars (Fapte 21:39; 22:3), Syla din Ierusalim (Fapte 15:27), Timotei din Listra (Fapte 16:1), Luca era probabil macedonian (Fapte 16:9-10) etc. Scrisorile lui Pavel enumera foarte multe nume de lucratori angajati cu el in propovaduire: opt in Corint (Romani 16:21-23), printre care si Erastus, trezorierul cetatii; opt in Efes (1 Corinteni 11, 16:10-19), printre care Apolo, Aquila si Priscila; sapte mentionati in epistola scrisa colosenilor (Coloseni 4:7-14), din care cinci sunt evrei, iar doi dintre Neamuri; cinci sunt mentionati in a doua epistola adresata lui Timotei (2 Timotei 4:9-20), ca fiind trimisi de Pavel in diferite regiuni ale Imperiului - Galatia, or probabil Galia, Dalmatia, Efes, Corint, Milet – altii mentionati ca fiind cu el la Roma (Efeseni 6:21; Filipeni 4:21). In a treia calatorie misionara Pavel este insotit de sapte barbati (Sopater, Aristarh, Secund, Gaius, Timotei, Tihic, si Trofim) din diferite regiuni si orase ale Imperiului ca Perea, Tesalonic, Derbe si Asia proconsulara (Fapte 20:4). Apoi calatoria lui Pavel la Roma face posibila propovaduirea in Malta, Sicilia si in cateva orase ale Italiei (Fapte 28:1-16). Dupa sederea de doi ani la Roma, apostolul este achitat si se pare ca face alte calatorii, printre care si in Spania (Romani 15:24,28 si 1 Clemens 1:5). Alte scrisori ale lui Pavel ne arata ca Evanghelia a patruns in Creta (Tit 1:5) unde Pavel a organizat biserici si a lasat pe Tit sa continue lucrarea, Troia (2 Timotei 4:13), Illiria (Romani 15:19), Nicopolis – probabil in Moesia (Tit 3:12) etc. Printre cei implicati in propovaduire sunt amintiti oameni cu pozitii inalte ca Erastus, trezonierul Corintului (Romani 16:23, Fapte 19:22; 2 Timotei 4:20), Zenon, avocat roman (Tit 3:13) etc.

O activitate asemanatoare cu a apostolului Pavel au desfasurat si ceilalti apostoli, desi despre ei nu avem atatea informatii certe. Putem vedea insa roadele muncii lor prin rezultatele pe care le-au obtinut.

Evanghelistul Marcu impreuna cu aposto1ul Barnaba dupa ce au misionat in Cipru (Fapte 15:39), se pare ca au raspandit credinta in Alexandria. Acest oras a devenit centrul unei importante biserici crestine care a produs scriitori insemnati.

Matei, primul evanghelist, dupa ce a slujit cu Evanghelia printre evrei pentru o perioada, a plecat ca misionar printre pagani (Clement din Alexandria, Pedagogul, 1. II, cap. 1). Alti scriitori antici identifica locul activitatii lui ca fiind Etiopia (Socrate, citat in H. E. 1. 1, cap. xix). In fine, alti scriitori mai tarzii, ca Isidor de Sevilia si Simion Metafrastul il plaseaza in Persia sau Parthia (Isidor de Sevilia, Deortu et obitu Patrum, 76, si Metafraste, Vita S. Matthaei, IV, 5).

Matia, apostolul ales in locul lui Iuda, e plasat de unele surse ca misionand in Etiopia (Morret, 1924, p. 164). Biserica Etiopiei este foarte veche, si pretinde a fi fost infiintata de apostoli. La fel este Biserica Copta a egiptenilor.

Bartolomeu este si el plasat ca lucrator in India, dar teritoriul desemnat de aceasta denumire este foarte vast dupa cum am vazut. O sursa mai tarzie il plaseaza in Armenia, unde ar fi convertit pe regele armenilor, si drept consecinta a fost martirizat (Ibidem).

Apostolul Andrei a fost activ in regiunile din jurul Marii Negre. Eusebius citeaza o sursa care spune ca dupa dispersarea evreilor el ar fi misionat in Capadocia, Galatia, Bitinia si Colchida, in Nordul Marii Negre, intre Don si Dunare printre sciti. Surse apocrife sustin ca Andrei reintra in Imperiul Roman prin Tracia si coboara prin Macedonia pana la Ahaia, unde este martirizat la Patras pe crucea care ii poarta numele (Eusebiu, H.E. 1. II, cap. xxxix-xliv; si 1. III, cap. I si Faptele lui Andrei).

Toma, ucenicul indoielnic, a raspandit vestea buna in Parthia (Eusebius, H. E., 1. III, cap. i; Jerome, De vita apostol, 5), si mormantul lui s-ar afla la Edesa (Rufinus citat in H.E., 1, III, cap. v). Dupa alte informatii el ar fi dus credinta in India, unde ar fi fost martirizat (Grigore Nazianus, Orat, XXXIII, ad Arian II). Informatia pare coroborata de descoperiri arheologice si de faptul ca crestinii in India se numesc ai lui Toma. Mourret este de parere ca India a fost ogorul misionar al unui Toma nestorian, si ca apostolul Toma a evanghelizat regiunile rasaritene ale Imperiului Roman, denumite atunci sau cunoscute vag ca India.

Astfel, prin activitatea laborioasa a primei generatii de crestini, Evanghelia se gaseste inradacinata ca credinta vie in toate partile cunoscute ale lumii antice.