Felicitari cu suflet de Sarbatori

Pictate sau decorate manual, bucatile de hartie sau de carton se transforma in mesaje pline de caldura, gratie unor oameni care-si sacrifica o parte din timpul lor pentru cei dragi. In epoca tehnologiei moderne mai sunt oameni care ii bucura pe cei din jur cu felicitari confectionate manual, special pentru Sarbatorile de iarna.

La 90 de ani, Oleg Dumbrovschi inca deseneaza. Nu e o meserie, ci doar o indeletnicire in pragul Sarbatorilor. Ii face o placere atat de mare sa picteze an de an cate 40 de felicitari de Craciun, incat vocea-i tremura de fiecare data cand vorbeste despre darurile pe care le trimite celor mai dragi dintre rude, acasa, in Moldova.

Povestea felicitarilor batranului moldovean Oleg a inceput in 1951, cand, dupa ani grei de razboi, a fost repatriat in Bucuresti. Pentru un strain obisnuit sa simta caldura celor apropiati in preajma Sarbatorilor, singuratatea si raceala Capitalei i-au starnit dorinta de a le face mici bucurii celor care aveau nevoie de ele ca sa nu-l uite.
 
„La noi in Moldova, Sarbatorile erau parca mai aproape de suflet. Am inceput sa dau cadouri in felul meu, de Paste, sub forma de oua de rata colorate in verde, pe care zgariam cu lama o cruciulita, apoi un «Hristos a Inviat!»”, isi aminteste Oleg. „De Craciun ne duceam la munte, puneam o crenguta de brad in plic, scriam ceva de mana, apoi o trimiteam acasa. M-am gandit apoi la lucruri putin mai complicate: felicitarile”, mai spune el.

Binefacerile tehnologiei

Batranul povesteste cum, cu o luna inainte de Sarbatori, se apuca sa taie cartonase pe care desena si picta cu migala diverse personaje, peisaje si mesaje. Oleg lucra la un institut de proiectare si mai toata ziua era pe teren. Cu toate acestea, timpul pe care il aloca felicitarilor era intotdeauna sfant.

„Incet-incet am inceput sa le complic si-a devenit o adevarata placere sa le fac. Din ‘64 am aceeasi cutie cu acuarele «Pescarus». De pe la 16.00 ma asezam la masa si lucram la ele pana pe la orele 22.00. Daca aveam de facut o caciulita deasa cu-n pompon verde, punctul ala il coloram pe toate cele 40 de felicitari cate aveam: le luam din stanga si le puneam in dreapta, cu punctul verde pus. Daca era un fular, la fel”, explica Oleg.

Toata aceasta truda a tinut pana anul trecut, cand, intr-o buna zi, batranul a descoperit avantajele tehnologiei. „In 2008 am cunoscut o vaduva de veteran. Varul ei avea un centru de multiplicare si m-am dus la el. I-am aratat felicitarea, s-a dus intr-o camera si-a venit deodata cu o coala pe care erau 20 de felicitari identice!” Nu e ca si cum Oleg si-ar fi luat de-o grija. Beneficiile xeroxurilor de la colt de strada ii ofera doar o mica pasuire unui batran bland, plin de imaginatie, care lucreaza in continuare la modele originale.

O pasiune fara varsta

Intr-un prezent asaltat de lanturi de magazine cu rafturi colorate, doldora de solutii sablonarde pentru cadorisirea celor dragi de Sarbatori, s-ar parea ca s-a ales praful de darurile facute de mana. Dar lucrurile nu stau chiar asa.

Silvia Tudor este o tanara pentru care placerea de a face cadouri atipice prietenilor, parintilor sau bunicilor este o traditie. La fel ca batranul Oleg, cum bat Sarbatorile-n geam, Silvia scoate dintr-un sertar prafuit o cutie de acuarele, cartoane colorate, margelute de toate marimile, asezonate cu idei noi, pentru cateva felicitari.

„Chiar nu-i mare lucru, dar faptul ca incep sa ma joc cu aceste elemente, pentru a da forma unui gand frumos de Craciun, mi se pare amuzant si placut. Mereu imi aduc aminte de copilarie si de orele de desen”, spune entuziasmata tanara.

Atentii cusute cu ata colorata

Alina Petrescu (33 de ani) a invatat sa faca arta din diverse tipuri de carton si ata colorata in concediul postnatal. „Ma saturasem de schimbat pampersi si de citit despre dieta si psihologia copilului, asa ca am inceput sa caut o solutie pentru a-mi ocupa timpul cu ceva util”, explica focsaneanca stabilita in Bucuresti.

In urma cu aproape jumatate de an, tanara mamica a gasit din intamplare un site cu modele si tehnici de confectionare a felicitarilor hand-made. Si cum intotdeauna a avut o inclinatie artistica, desi niciodata nu a facut ceva sa si-o cultive, Alina a cumparat de pe internet cateva modele de felicitari, la putin peste o lira sterlina bucata, si s-a apucat de treaba. „Tiparele imi veneau prin e-mail, in cateva minute. Acolo vedeam unde trebuie sa intep cartonul pentru a insaila apoi cu ata colorata”, explica Alina.

Zece lei ora de lucru la miezul noptii

Tanara spune ca secretul unei astfel de felicitari este ca numarul impunsaturilor sa fie par, pentru ca acul sa nu ramana la final deasupra ilustratei. De cum a inteles asta, a inceput sa creeze modele proprii. Le-a expus tot pe internet, pe alinapicteaza.wordpress.com, blogul ei prin intermediul caruia vinde ilustratele la care lucreaza in miez de noapte, atunci cand baietelul ei doarme. La o felicitare coase cam jumatate de ora si tot atat simuleaza cum va combina culorile cartoanelor cu funditele, margelutele sau hartiile de felurite nuante. Vinde o felicitare cu zece lei, „pentru ca mai mult nu ar da nimeni”.

Prefera felicitarile in locul decoratiunilor

In paralel, Alina picteaza si rame de fotografii sau de oglinzi. Crede ca nu va mai decora niciodata ghivece cu boabe de cafea, dupa ce anul trecut a frecat fiecare boaba cu smirghel pentru a le folosi la cadourile de Craciun destinate mamei si soacrei. „Nu mi-am simtit buricele degetelor doua saptamani”, povesteste Alina.

In asteptarea celui de-al doilea copil, Alina s-a decis sa renunte la jobul ei de specialist in recrutare si training dintr-o multinationala. Se va dedica educatiei celor mici, dar si obiectelor cu care poate insenina vietile celor din jur.

Obicei perpetuat din Antichitate

Vechii chinezi sunt autorii primei felicitari de Anul Nou, folosita ca mijloc de comunicare a gandurilor bune, potrivit site-ului greetingcardsresource.com. Izvoarele scrise arata ca si egiptenii isi transmiteau urari pe suluri de papirus, la ocazii speciale. In Evul Mediu, germanii faceau gravuri pe lemn pentru a le trimite celor dragi urarile de bine cuvenite Sarbatorilor de iarna.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea, europenii faceau schimb de felicitari confectionate manual, din hartie, pentru a sarbatori Ziua Indragostitilor. Cea mai veche felicitare ce s-a pastrat este expusa la British Museum din Londra. Aceasta dateaza de la 1400 si a fost creata cu ocazia Sfantului Valentin. Introducerea timbrului, in 1840, a crescut popularitatea ilustratelor care au devenit si mai ieftine odata cu imbunatatirea metodelor de imprimare. Totusi, ilustratele realizate manual au ramas la fel de apreciate si in secolele urmatoare.

Criza scade pretul ilustratelor lucrate de mana

Fabricantii felicitarilor lucrate cu migala marturisesc ca vanzarea acestora nu e nici pe departe o afacere. „Nu va ganditi ca din ceea ce cumpara lumea de la tine ai putea plati chiria sau ai putea lua mancarea necesara pentru o luna”, explica Alina Petrescu. Tanara spune ca banii castigati de pe urma muncii sale sunt mai degraba o rasplata simbolica. „Daca as cere 20 de lei pentru o ilustrata la care lucrez o ora, cine mi-ar mai cumpara-o?”, intreaba mai mult retoric Alina.

De altfel, pentru a-si vinde colectia de felicitari lucrate cu ata colorata, fundite, flori si margelute, tanara a scazut pretul la aproape jumatate fata de cel stabilit initial. Acum, vinde cu 6 lei aceleasi felicitari pe care in vara le dadea la 10 lei.

Portretul-robot al cumparatorului

Cei care apreciaza asemenea ilustrate si care le si cumpara, desi pretul este adesea mai mare decat cel al unei felicitari tiparite, sunt „tineri, cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani, mai degraba femei decat barbati, care lucreaza intr-o companie privata, ne explica Anca Costache, director de vanzari al firmei Savcom SRL, distribuitor de felicitari tiparite si hand-made pentru marii retaileri.

Profilul cumparatorului creionat de ea coincide cu cel descris si de Tea Vasilescu, coordonator programe la charitygifts.ro, o comunitate online care faciliteaza vanzarea de produse pentru finantarea diferitelor cauze sustinute de ONG-urile cu care colaboreaza.
„O mare parte dincomenzile pentru aceste felicitari au venit de la companii mari, dar si de la firmele cu putini angajati”, precizeaza Vasilescu. Atunci cand felicitarile hand-made nu sunt comercializate pentru obtinerea unor donatii, companiile cumpara ilustrate tiparite in serie, deoarece sunt mai ieftine si permit inscriptionarea logo-ului sau a mesajului companiei.

Ecaterina Procopov, Andreea Marin  - Adevarul