Cum altfel putea incepe noul an decat sub
semnul unei panici isterizate in spatele careia se iteau papusarii exersand la
greu tehnici de manipulare care nu-i mai impresioneaza nici pe copii? Ei da,
iarna nu-i ca vara, o stim de la un clasic, si ea ii ia mereu pe nepregatite pe
cei trebuie sa se ingrijeasca de inlaturarea sau estomparea unora dintre
efectele sale. Ninsoarea e buna pe partii dar deranjeaza pe strazi, frigul e
bun la munte (ca sa nu se topeasca zapada de pe partii) dar e neplacut in
apartamentele prost incalzite. Spre deosebire de Bulgaria, de pilda, unde a
nins cam la fel, in Romania problemele s-au rezolvat mai repede si mai bine
decat in oricare dintre anii cu ninsori de dupa 1989. E adevarat, din
comportamentul hibernal al oamenilor aproape ca a disparut reflexul de a mai
pune mana pe cate-o lopata, fiind mai simplu sa dai un telefon la serviciile de
urgenta sau sa transmiti electronic o fotografie cu nameti.
S-a intamplat ca in cateva dintre multele mele peregrinari prin America
sa nimeresc si perioade de cataclisme, sa vad cum reactioneaza politia si
pompierii, sa compar ceea ce vazusem cu ochii mei cu ceea ce se transmitea la
televizor. Informatiile erau clare, oamenilor li se spunea ce au de facut,
oficialii locali sau federali isi vedeau de treaba si nu-i bagau in seama pe
reporteri care, la randu-le, nu-si ingaduiau sa-i deranjeze pe cei care chiar
aveau responsabilitati. Nimeni nu arunca in spatele administratiei aparitia
taifunului Ivan, dar avioanele mergeau in conditii foarte grele (am fost si eu
intr-unul) de la Miami sau Atlanta catre Chicago, oamenii fugeau din fata
furiei apelor si erau ajutati si de autoritati dar si de simpli cetateni.
La noi, aproape toti responsabilii participau
la nesfarsite dezbateri la televizor, unde ziaristi nervosi ii certau de mama
focului. Evident ca magazinele au fost luate cu asalt, multi s-au
supraaprovizionat de parca venea sfarsitul lumii. N-a socotit nimeni cat a
costat din punct de vederea economic inzapezirea care a durat cateva ore sau
cateva zile, dar cu siguranta panica din jurul inzapezirii a costat mai mult.
Ceva bun s-a intamplat totusi, a iesit la iveala faptul ca primariile au
contracte grase cu firmele care primesc banii pentru dezapezire si daca ninge si
daca nu ninge. Am mai vazut ca in contracte sunt incluse doar anumite strazi si
ca e de discutat insusi principiul care guverneaza aceste contracte. Pentru a
simplifica lucrurile, inzapezirea are trei costuri. Primul cost e insasi dezapezirea,
care se plateste si daca ninge si daca nu. Daca ninge, firmele cu pricina cistiga
mult, daca nu ninge castiga fabulos. Al doilea cost tine de efectele directe
ale inzapezirii (blocaje in trafic, aprovizionare defectuoasa, intarzieri ale
celor care calatoresc etc.). Al treilea cost, si poate cel mai important,
provine din administrarea panicii legate de exagerarea evenimentelor si a
efectelor. Din decembrie 89 incoace, cand romanii au avut parte de prima revolutie
televizata, cam toate se intampla asa. Deci si oamenii au inceput sa se obisnuiasca,
asa ca pe vremea marelui dezastru al inzapezirilor din ianuarie 2008 n-a mai iesit
nimeni sa salveze televiziunea, cei mai multi preferand sa bea un vin fiert si
sa schimbe canalul de televizor.
E de presupus ca exercitiul
din ianuarie va guverna campaniile electorale care urmeaza. Si cum exercitiul
s-a cam inmuiat sub zapezile care s-au topit nesimtit de repede, probabil ca papusarii
trebuie sa schimbe tehnicile. Pentru ca, daca, la vremea alegerilor locale,
n-or sa aiba noroc de inundatii, cu ce mai umbla ei la naturelul simtitor al
alegatorilor?
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti