Ascunsa intre paduri batrane de conifere care par ca inteapa cerul cu
varful lor, statiunea balneoclimaterica Slanic Moldova era pana nu
demult supranumita „Perla Moldovei”. Acum, apa iute a raului Slanic se
loveste de pietre, serpuind printre case si complexe de tratament
inchise.
Daca ajungi in Slanic Moldova in prag de seara si nu ai deja o
camera rezervata, lucrurile se pot complica. Strazile nu sunt foarte
bine iluminate si, la finele lunii mai, multe pensiuni erau cufundate
in bezna. Pe multe dintre ele avea atarnau anunturi seci „De vanzare”,
urmate de numarul de telefon al proprietarilor care vor sa scape de
ele. Alti administratori au lasat obloanele trase deoarece nu au
clienti, iar costurile de intretinere sunt mari.
Urcand
pe firul apei, care curge cand de o parte, cand de alta a drumului,
calatorul prins de noapte pe drum ajunge in inima statiunii. Aici,
cateva hoteluri cu cativa clienti. Peste tot, lumina este aproape
difuza, de parca intregul orasel este intr-o stare continua de somn.
Dimineata,
lucrurile se schimba: in inima targului se foreaza de zor. S-a inceput
constructia unei sali de sport, insa constructorii au descoperit
numeroase cursuri de apa subterane, cand lucrarile erau deja avansate.
De aceea, incearca sa capteze apa si sa monteze niste tuburi pentru
colectarea ei. Toate bune si frumoase, numai daca nu esti cazat la
hotelurile din centrul statiunii, caci masinariile se pornesc inca de
la primele ore ale dimineatii. Seara, in locul zgomotului produs de ele
se aude susurul apei si cantecul greierilor.
Mai sus de locul
unde sapa constructorii zac in paragina un hotel si doua pensiuni, din
care au ramas doar ziduri goale si resturi din dantelariile din lemn de
altadata. Alte vile sunt in conservare.
Daca nu stii ce sa
cauti in Slanic, ei bine poti gasi „cazare si masa”. Cam asa suna
oferta celor mai multe pensiuni. Alti administratori au construit si
piscine acoperite sau minicentre spa, unde poti face un masaj sau o
baie cu apa sarata, caci centrele de tratament de alta data au fost
uitate in mizerie. Totusi, situatiile in care gasesti o oferta completa
in acelasi loc le numeri pe degetele de la o mana si ramai cu degete
nenumarate.
Explicatia localnicilor este simpla: nu sunt bani.
„Inainte
veneau, domnule, oamenii prin sindicate. Era plin pe aici din mai pana
in octombrie, nu aveai loc sa treci pe la izvoare. Acum nu mai are
lumea bani”, explica unul dintre angajatii de la primarie, insarcinat
cu pavarea unei bucati din alea care duce catre izvoarele cu ape
tamaduitoare. Barbatul l-a vazut pe Ceausescu, la inaugurarea unui
hotel, in anii ’70. Acum, in locul bazei de tratament din hotel creste
un pom.
Aplecat asupra dalelor din piatra, omul spune ca nu am
ajuns in Slanic la vremea potrivita: de abia de pe la jumatatea lui
iunie se deschide sezonul, se canta muzica in parc pana seara si
turistii merg in siruri de la un izvor la altul. Colegii lui, angajati
tot la primarie, pregatesc alte zone din oras pentru a-i primi pe
turistii care vor veni la deschiderea sezonului. Numai ca, daca la
Slanic Moldova sezonul se deschide dupa 15 iunie si uneori chiar si pe
la 1 iunie, bulgarii deja numara banii primiti de la clientii din
strainatate. La noi, strainii nu mai vin decat in numar foarte mic.
Simona Diaconu- Evenimentul Zilei
http://www.evz.ro/detalii/stiri/slanic-moldova-o-statiune-scoasa-la-vanzare-897311.html