Pe data de 10 februarie 2008, Chicago Symphony Orchestra va
fi gazda unui concert extraordinar, avandu-l invitat pe unul dintre cei mai
mari pianisti ai lumii, romanul Radu Lupu.
Astept acest eveniment de aproape o jumatate de an si simt o
bucurie nespusa ca a venit timpul sa impartasesc cu voi entuziasmul meu.
Daca, pentru a face
cunoscut acest eveniment, trebuie sa sun din surle si trambite sau sa bat din
tobe, as face-o fara ezitare. Daca, pentru a face cunoscut acest eveniment,
trebuie sa bat la usa fiecarui roman
sa-l anunt personal, as face-o fara ezitare.
Canadienii il au pe Glenn Goulda, care pe cat de bun pianist
a fost, pianistul roman Radu Lupu il depaseste de departe. Rusii il au pe
Vladimir Horowitz, care pe cat de apreciat a fost, pianistul roman Radu Lupu il
intrece. Elvetienii se mandresc cu Alfred Denis Cortot, care pe cat de talentat
a fost, pianistul roman Radu Lupu ii depaseste performantele. Printre cei mai
buni pianisti contemporani, romanul Radu Lupu isi are locul bine meritat, fiind
considerat „un geniu distins al pianului“, dupa cum afirma si ziarul The New
Yorker.
Dar Radu Lupu nu trebuie judecat, criticat sau apreciat prin
cuvinte, ci prin simtiri. Spun asta pentru ca muzica din degetele lui Lupu se
naste din simtiri, care sunt atat de puternice, incat ne sunt transmise,
aproape fara voia noastra.
Fara sa ne dam seama, ii simtim muzica prin propriile emotii,
propriile trairi. Pentru ca pianistul Radu Lupu da valoare sentimentala notelor
muzicale, creand astfel Arta. O noua Arta.
Partiturile marilor compozitori clasici, cum ar fi cele ale
lui Mozart, Beethoven, Shubert sau Brahms, sunt si vor ramane intotdeauna
scrise, cunoscute, terminate. Dar pot parea impersonale. Radu Lupu creaza
unicitate celebrelor compozitii pentru fiecare ascultator in parte si „ii da
ascultatorului posibilitatea sa traga cu urechea la ceva incredibil“.
Dragi romani, haideti ca
printre nopti nedormite la job-uri obositoare, printre frustrari personale si
dorul de casa, tara, familie, printre bucuriile si supararile noastre, printre
dorintele noastre de o viata mai buna, mai usoara sa gasim timp si pentru
muzica. Dar nu orice fel de muzica, ci muzica de cea mai buna calitate.
Haideti sa gasim timp sa-l ascultam pe „unul dintre cei mai
mari pianisti ai timpurilor noastre, performand cea mai buna muzica a tuturor
timpurilor“. Dragi romani, haideti sa gasim timp si pentru Frumos. Si pentru
Arta. Sa gasim timp pentru Radu Lupu.
Chiar daca, la inceput ne vom preface ca intelegem. Ne vom
preface ca putem distinge intre Mozart si Beethoven sau intre Bach si Shubert.
Ne vom preface ca distingem intre Fa major si Si minor. Dar, pana la urma, vom
deveni ceea ce pretindem ca suntem. Vom stii ceea ce pretindem ca stim si vom
intelege de ce o lume intreaga tremura la auzirea catorva note la pian. Dar
note atinse de pasiune, riguare, unicitate.
Dragi romani, Radu Lupu este capabil sa ne aduca la acea
intelegere, pentru ca ceea ce canta simte cu adevarat. Si asta este contagios,
se ia.
Si astfel, entuziasmul
meu „mercurian“ este hranit.
Radu Lupu nu este doar un pianist de valoare, ci este un
roman pianist de valoare. Este mandria celorlati, dar mai ales a noastra.
Haideti sa nu-l dam si pe el cum i-am dat pe multi, multi
altii. Haideti sa va rasplatiti pretentiile, pentru ca, va garantez, veti fi
incantati.
Va astept deci, pe 10 februarie 2008, la Chicago Symphony
Orchestra, sa ne ridicam in picioare si sa-l aplaudam, cerand un encore si in
acel moment sa ne intoarcem in stanga si in dreapta si sa spunem „e roman, de-al nostru“.
Si in acel moment sa simti mandrie, sa simti fericire. Va fi
un privilegiu.
Maria M. Iorga - Romanian Tribune