Faptul ca vorbele mele spuse sau scrise, ori actiunile ce socot sa le pun in practica m-ar pune in opozitie fata de gandirea altor co-nationali nu ma ingrijoreaza atat cat faptul ca pozitia pe care multi dintre acestia o au e sustinuta intr-un mod care pare a fi menit sa ma determine sa cred ca doar ei detin adevarul iar eu am fost dus complet in eroare de sursa, sau sursele, pe care m-am bazat. Recunosc ca de multe ori gresesc in multe lucruri, ca doar sunt om, insa in ceea ce priveste gandirea mea anti-stanga, oricat ar vrea cineva sa mi-o picteze de moderna si elaborata, n-am sa cad de acord cu absolut nimeni ca ea ar fi solutia potrivita pentru conducerea natiunii in care m-am nascut!
Am primit un telefon si de la inceput aveam sentimentul a fi o convorbire sa-i zic cel putin „stranie“. Priveam ecranul telefonului celular si in loc de un numar care sa-l identifice pe cel ce ma suna, pe ecran era afisat doar codul unui anonimat: „Private Call“. De obicei nu raspund la telefon daca vad ca cineva se ascunde si isi blocheaza identitatea apelului, insa de data aceasta eram poate prea calm si chiar doream sa vad cine vrea sa-mi spuna ceva pentru care nu-si asuma responsabilitatea.
Ei bine, „amicul“ acesta nu era de recunoscut deloc, desi sustinea ca am mai discutat noi si altadata. Ma rog, o fi adevarat acest lucru si nu tagaduiesc, pentru ca la urma urmei vorbesc in fiecare zi cu multe persoane si nu reusesc sa-mi aduc aminte de fiecare. Probabil a fost tot atat de nesemnificativa convorbirea si atunci, cand o fi fost ea.
De la inceput am fost atentionat ca nu vrea sa ma dezamageasca sau sa ma intristeze si ca-i place ziarul si munca pe care o prestez in comunitatea romaneasca, insa parerea acestui „amic“ era ca in ciuda respectului pe care-l avea pentru toate acestea, sau mai bine zis tocmai datorita acestui respect, dorea sa ma atentioneze ca anul acesta ar fi bine sa fiu „mai bland“ in ceea ce priveste declaratiile mele prin ziar impotriva PSD-ului. Incepeam sa simt cum toata apa din mine se incalzea tot mai tare si nu-i mai trebuia mult sa fiarba.
„Stii, anul acesta se va duce o batalie dura pentru Parlamentul Romaniei si nu va fi posibil ca PSD-ul, adica cei ce si-au infipt radacinile adanc in tot sistemul politic romanesc, sa-si piarda viitorul asa usor. De-aia li s-a dat bani multora si au fost facuti milionari peste noapte ca sa sustina partidul tocmai in vremuri ca acestea.“
Am tacut, am ascultat si ma intrebam in acest timp de ce-mi pierd vremea la telefon cu aceasta persoana care-si ascundea identitatea reala. Ce nume e acela „John – si atat“. De parca trebuia sa fi fost atat de cretin sa nu-l fi recunoscut. La inceput am inceput sa-mi fac o revizie a memoriei la toti „John“-ii pe care-i cunosteam, dar vocea nu parea sa semene cu a nimanui.
A continuat spunandu-mi ca scandalul ce s-a lasat cu demiterea din functie a Consulului General din Chicago, George Predescu, n-a meritat pentru ca oricum domnia sa nu v-a fi lepadat ci mai degraba pus undeva bine, undeva unde poate sa-mi faca rau, pentru ca are multi „prieteni sus-pusi”.
Ei, pana aici simteam cum incep sa fierb insa acum, va marturisesc ca dintr-odata m-am linistit. Am inceput sa ma simt de parca vorbeam cu un adevarat „amic“ care-mi facuse nu stiu ce mare favor. Si, linistit, chiar foarte linistit, am stat sa-l ascult sa vad ce mai are de „transmis“ domnul anonim. Va mai marturisesc ceva: vocea acestuia era prea blanda pentru a fi rau intentionata si nu-mi provoca acea stare care sa ma determine sa-nchid telefonul. La urma urmei era printre foarte putinii care nu a fost de-acord, se pare, cu demiterea consulului sau rechemarea lui acasa.
Am inteles din aceasta convorbire (sau mai bine zis monolog) telefonic ca anul acesta PSD-eii se vor arunca la toata lumea si tot firul de iarba ce le va sta in cale. Am inteles ca domnul Mircea cel tanar (a se citi Geoana) este foarte suparat ca romanii din America nu l-au inteles cat este el de bine intentionat si ca vom vedea noi cine este el si ce poate. Din moment ce nu stiam inca cine-mi vorbeste, m-am abtinut de la intrebari desi doream sa cer unele clarificari. In fine, am ascultat mai departe.
„Stii Steven, iti vreau binele. Zau. E pacat de tine ca ai facut in general treaba buna dar anul trecut parca te-ai stricat la cap sau n-ai mai fost sfatuit bine. Nu trebuia sa faci tu demonstratie pentru chiorul de marinar ca nu merita sprijinul romanilor din America. Sa nu crezi ca 322 de parlamentari n-au stiut ce e mai bine pentru popor.“
In acele clipe am simtit cum din nou fierb. Nu pentru ca-mi spunea „tovarasul amic“ ceva nou ci pentru ca mi-a adus aminte de ce-a zis domnul Predescu in plina campanie PSD-ista in 2004: „Ar fi o rusine pentru Romania sa aiba un presedinte chior cu mutra de pirat. Sper sa nu trebuiasca sa reprezentam un astfel de personaj ciudat. Marinarul o fi bun de primar dar nicidecum de presedinte. N-are stofa de a fi primul om in stat.“
Am revenit instant in conversatie si eram mult mai curios insa am realizat faptul ca n-avea rost sa ma cert cu cineva pe care chiar nu-l (re)cunosteam, am ales sa multumesc pentru timpul acordat si spiritul de voluntariat de care a dat dovada, pentru telefon si „sfaturile prietenoase“, i-am multumit si pentru aprecierile la adresa ziarului si a activitatii mele si m-am scuzat ca trebuia sa ma retrag de pe fir. I-am zis la revedere si „s-auzim numai de bine“ iar dupa ce am primit raspunsul in acelasi ton de ramas bun, am inchis.
Nu stiu daca a meritat efortul, insa pentru linistea mea sufleteasca am ramas apoi pe ganduri pentru o vreme. Sa fi fost oare acest „amic“ reprezentativ gandirii romanilor din SUA? Sa fi fost oare mai mult decat un telefon informativ ce a reusit sa depaseasca nivelul de divertisment, menit sa-mi prinda bine daca tin cont de „sfatul plin de bine“ de a fi mai moale cu politicienii si partidele de stanga in anul 2008? Si inca ceva. Oare sa fi fost acest „John“ in contact cu domnul Mircea Geoana si sa fi fost el emisarul acestuia, sau aceasta nuanta a fost folosita doar pentru a da o oarecare importanta mesajului? In final am ales sa tratez totul exact cum a ales cel ce m-a sunat: o convorbire privata ascunsa de anonimat, adica neimportanta!
Stiti ce spune Dictionarul Explicativ al Limbii Romane despre anonimi? Defineste cuvantul anonim cu: „nume necunoscut; persoana care-si tainuieste numele; al carui autor este necunoscut; care ramane nestiut; necunoscut; fara personalitate.“
Iata totusi de ce am ales sa dau importanta acestei convorbiri insa doar pentru atat cat merita. Iar daca cineva are totusi ceva important de comunicat, va rog nu ezitati sa ma contactati. Telefonic, pe e-mail, postal sau cum vreti, dar va rog daca vreti sa va respect mesajul, contactati-ma si vorbiti cu mine fara sa va ascundeti in spatele unui anonimat. Stiu ca si parerea dumneavoastra conteaza si chiar nu cred ca meritati sa va desconsiderati singuri.
Draga „John“, dupa cum vezi discutia noastra sau mai bine zis discursul tau mi-a placut suficient de mult ca sa nu-l uit usor. Daca vrei totusi sa tin cont la o oarecare valoare mai mare de ceea ce ai de spus, sau ceea ce ai spus deja, suna-ma din nou. Ai numarul de telefon si promit ca n-am sa-l schimb. Nu l-am schimbat de 9 ani si este tot acelasi. Hai sa discutam, tot civilizat, insa asa cum se cuvine. Eu sunt Steven si tu esti cine stii deocamdata doar tu ca esti. Da-ti importanta si personalitate. Astept.
Cat despre stanga si dreapta, sau Pro-Basescu si Anti-Basescu, fiecare are dreptul sa citeasca sa se informeze si la urma sa concluzioneze si sa spuna ce vrea. Suntem liberi, cel putin a gandi si a ne exprima. Avem drepturi egale. Doar ca unii le exercita mai mult ca altii. Ca unul care am fost prea des in vizite in Romania in anii 1998-2004 si am auzit prea des si peste tot pe unde am ajuns ce-si doreau oamenii de rand, spunand: „Unde esti tu, Tepes Voda“, cred ca trebuia ca Dumnezeu sa aduca in istoria Romaniei contemporane un presedinte dur si nu chiar conventional ca Basescu. Eu unul va marturisesc ca n-am nici un regret ca l-am votat, chiar daca uneori nu sunt intru totul de acord cu ce zice sau face domnia sa. Sunt convins de faptul ca optiunea cealalta, adica Nastase cu Geoana si PSD-eii lor, ar fi fost catastrofala pentru noi care gandim uneori mai departe de stomac si tinem cont si de istoria pre dar si post-decembrista.
Stiti ce vreau eu de la 2008? Ca Dumnezeu sa ne dea lideri integri! Dar asta suna rau intr-un fel. Stiti de ce? Pentru ca vorba ce-o stiu de cand eram la liceu mi se pare acum foarte potrivita: „Dumnezeu ne da, pentru ca este bun, dar el niciodata nu ne va baga in traista!“
Asa ca daca vreti sa aveti in conducere oameni buni, sau rai, alegeti-i dupa placul inimii dumneavoastra, insa alegeti! Nu culegeti doar ce-au ales altii!
Eu stiu ca am sa votez si stiu si cum. Am motivele mele care se tot inmultesc pe zi ce trece. Si culmea ca in loc sa-mi dovedeasca cineva ca n-am dreptate, nu reusesc decat sa ma convinga de faptul ca gandesc corect: Anti-Stanga!
Iar resursele pe care le am la dispozitie: viata, voce, ratiune, determinare si toate celelalte ce mi-au fost incredintate de Dumnezeu (nu de oameni) pe deasupra, le voi pune la intrebuintare maxima in ceea ce cred ca este bine. Aceasta este singura dorinta si in ceea ce priveste ziarul Romanian Tribune, deoarece la urma urmei socoteala sau darea de seama finala am s-o dau numai lui Dumnezeu la Judecata de Apoi. Ce spun sau cred oamenii nu are atata importanta cat are pentru mine ceea ce pretinde Dumnezeu de la mine, ori la acest capitol sunt convins cu toata fiinta mea ca nu m-a vrut niciodata si nici nu cred c-o sa ma vrea de-acum incolo sa fiu comunist sau socialist, sau orice fel de stangaci politic.
Steven V. Bonica - Redactor Sef