Pentru ca, asa cum a facut intotdeauna, se
iubeste pe sine. Isi vede de interese (cand nu si-a vazut, a platit) si in
functie de aceste interese se naste si dragostea. Vestea buna e ca Rusia nici
nu uraste Romania. Pur si simplu, o ignora pentru ca interesele sale nu-i impun
altceva, ca in cazul Bulgariei sau Serbiei. Se gasesc acum, ca si altadata de
altfel, destepti care sustin ca daca-i pupam pe rusi stiti dumneavoastra unde,
altfel ar fi mers lucrurile. Nimic mai fals. Mai degraba, Romania (sau, ma rog,
romanii) cultivand resentimente, desigur motivate istoric si politic, sugereaza
o falsa ostilitate. Cu vreun deceniu in urma, zabovind la o votca indelungata
cu un destul de important oficial rus, am avut posibilitatea sa ascult o
argumentatie pe cat de cinica, pe atat de exacta. Diplomatul cu pricina observa
corect ca, desi vechi teritorii romanesti se afla in Ucraina, romanii cred ca
ele sunt la rusi. Ca rusii incearca sa investeasca in Romania, in timp ce
oamenii de afaceri romani nu s-au prins ca Rusia este o piata esentiala. Ca,
istoriceste vorbind, Rusia nu s-a impiedicat de Romania (care nici nu exista),
ci ca a avut probleme cu raposatul imperiu turcesc (care exista), o parte a
Moldovei devenind victima colaterala. Ca, dupa 1989, am facut un lant de
prostii debutand cu recunoasterea Republicii Moldova si preluand, in
consecinta, si revendicari transnistrene (asta da, deranjeaza Rusia), in loc sa
luam ce era de luat si sa ne vedem de treaba, inclusiv de afaceri cu Rusia.
Iata, ne iubeste America, dar gazul rusesc va
curge pe unde vrea Rusia. Si Rusia ne-ar iubi daca ar fi avut interesul ca
gazul sa treaca pe la noi. Rusia e multumita cu solutia ungara careia i se
adauga acum cea bulgaro-sarbeasca. Bineinteles, exista, incepand cu tezaurul
Romaniei care s-a ratacit prin Rusia si continuand cu predarea-primirea catre
ucrainieni a nordului Bucovinei, sudului Basarbiei si Insulei Serpilor, motive
pentru istoricele noastre resentimente. Rusii stiu foarte bine lucrul acesta,
dar li se pare ca nu e problema lor. De-a lungul istoriei, au luat cat au putut
si au inapoiat numai cand li s-a luat. Noi am cam asteptat sa ni se dea macar o
parte din ce era al nostru, doar unirea Moldovei cu Tara Romaneasca fiind
realizata cam in raspar fata de interesele marilor puteri de-atunci. Acum,
suntem parte a Uniunii Europene, dar, ocupati sa ne paruim intre noi, n-am
stiut sa explicam U.E. ca, de fapt, ce nu e inca al nostru, asa cum s-ar
cuveni, in fond lipseste uniunii in ansamblul sau. Poate ar fi mai simplu daca
U.E. ar pricepe aceasta realitate geopolitica si, oricum, ea are instrumente de
persuasiune-presiune pe care noi nu ni le ingaduim. Suntem in situatia
privilegiata de a nu pretinde nimic de la nici o tara membra a UE (ar fi fara
sansa, vezi resemnarea Ungariei), dar asteptam ca mieii inainte de Paste sa
intre in UE si tarile cu care avem probleme (ca sa se duca toate sansele).
Ei bine, Rusia ne-a sarit de la jucaria cu
conductele de gaze. De mirare ar fi fost sa fie invers. Sa ne vedem si noi
interesele, sa ne folosim energiile pentru a iubi Romania si nu pentru a uri
(macar nu pe fata si nu oficial) Rusia. Sigur, nu intra in discutie Rusia
profunda, cultura rusa pe care nimeni n-o poate uri, ci doar o anumita
politica. Bine ar fi sa dezvoltam relatiile cu Rusia, pe cele economice in
primul rand. Am putea comunica mai bine, am putea intelege mai bine interesele
rusesti si, despovarati de resentimente, poate ca am gasi formule in care
aceste interese s-ar putea combina cu ale noastre. Mai ales ca, departe de a fi
izolata si o insula, Romania este o viguroasa peninsula, bine asortata de NATO
si de SUA, a Uniunii Europene care patrunde inspre Orient. Si poate patrunde si
mai adanc ceea ce-i poate face pe rusi, care-si stiu interesele, sa ne bage in
seama. Nu trebuie neaparat sa ne iubeasca Rusia pentru ca si iubirea e
periculoasa, mai ales cand succede unui viol, ceea ce literatura rusa ne arata
indestul. E suficient sa ne respecte intelegand cat de mult depind de noi
interesele sale. Pe care si le va iubi forever.
Prof. Constantin Dumitru - Redactor Sef Top Business, Bucuresti